Nu sunt mare fan al poeziilor și cred că asta este cea mai bună declarație cu care pot să-mi încep recenzia. Nu se întâmplă des, nici să le citesc și cu atât mai puțin să le recenzez. Așa că, o carte cu poezii este cu adevărat o provocare pentru mine.
Cum nu citesc des poezii, cunoștințele mele în materie de poeți autohtoni se limitează la clasicii pe care i-am studiat în școală. Ulterior am mai descoperit vreo câțiva alături de pustii mei în clasele primare. Nu sunt cum s-ar spune la curent cu poeții români contemporani.
Cu toate acestea, Emilia Zăinel a reușit să-mi trezească o multitudine de sentimente prin intermediul poeziilor din volumul pe care vreau să vi-l prezint în acest articol.
Despre Emilia Zainel pot să va spun că este un Behavioral Designer & Growth Hacker așa cum ea însăși afirmă. O să mă întrebați probabil ce înseamnă asta. Mai exact, ea se ocupă cu optimizarea bussinis-ului celor care o solicită cu rezultate foarte bune putem spune. Nici nu s-ar putea altfel dacă luăm în calcul faptul că ultimii 7 ani și i-a dedicat studiului și experimentării economiei comportamentale. Oferă consultanță, traininguri, colaborează cu diverse companii și ONG-uri. Ocazional scrie articole, studii de caz și editoriale pentru site-uri precum: TaketheNudge.com, Republica.ro, Medium.com.
Cum se îmbină activitatea de Growth Hacker cu pasiunea pentru poezii va trebui să descoperiți voi citindu-i cărțile. Pentru că deja se poate laudă cu două volume de poezii. Unul apărut în 2015 și intitulat În afară timpului și al doilea volumul despre care vreau să va povestesc astăzi și anume, Eram cu toții publicat anul acesta. Volumul este împărțit în două părți. Prima parte se numește Eu, tu, ei și conține 49 de poezii. A două parte a cărții se numește Toții și conține 38 de poezii.
Emilia Zainel are un stil aparte și scrie mult despre durere, tristețe și despre umanitatea dificilă și rece a zilelor noastre. Mă duce mult cu gândul la poeziile lui Bacovia. Atmosfera este apăsătoare și întunecoasă în poeziile ei. Sunt poezii despre sentimente grele, despre suferință în general.
De când am citit Ana Karenina lui Tolstoi mi-au rămas în minte următoarele cuvinte care mi se pare că se potrivesc de minune cu poeziile Emiliei Zainel: „Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei” cu toate că poeziile ei nu sunt doar despre familie și relații de familie ci despre viață omului în general.
Cel mai aproape de sufletul meu a fost poezia Zidul care personal mi se pare că exprimă exact ceea ce trăim zilele acestea în lume, distanțarea și scindarea socială pe care o experimentăm în ultimii doi ani de când a început perioada Covid 19. Va las mai jos versurile că să va faceți o idee despre genul de poezii pe care le puteți descoperi în acest volum, cu amendamentul că există poezii potrivite pentru toate gusturile literar poetice.
Va aștept cu impresii în comentarii.
Zidul
„A venit ziua când s-a ridicat zidul.
Nimeni nu știa ce să facă
să se revolte, să se mire, să-l dărâme
sau să rămână nepăsător.
În ziua următoare acesta crescuse,
precum o plantă îngrijită cu dragoste
vocile, care înainte se-auzeau în șoaptă
au început să propună să-l dărâme
ații au trecut indiferenți pe lângă el,
iar unii îl priveau și barfeau până în noapte.
Câțiva se bucurau de umbră lui, văzându-l
că pe un semn ceresc.
A treia zi acesta devenise insuportabil,
crescuse într-atât încât abia mai vedeai cerul de el.
Soarele se arăta doar câteva minute,
Înainte de apus.
Glasurile s-au întețit, însă nimeni nu făcea nimic.
Doar cei bucuroși zâmbeau și așteptau că divinul să apară.”
Alte recenzii de la Emilia Zăinel :
