În primul rând, vreau să-i mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit 😀 Eria. Dezvăluiri este a doua carte pe care o citesc de la editura Celestium, după Toate sfârșiturile sunt la fel, de Andrei Cioată (poți citi recenzia aici).
Eria este o tânără inteligentă și dezinvoltă, crescută de mică într-un orfelinat, unde i s-au privat majoritatea drepturilor, iar viața ei a fost un adevărat test de rezistență. Chinul pare ( subliniez pare) că ia sfârșit atunci când o familie modestă vine la orfelinat pentru a o adopta pe Eria. Tânără oscilează între extaz și dezamăgire, ca și cum ar avea o presimțire nu tocmai plăcută despre viitorii ei părinți.
Presimțirile negative ale Eriei se adeveresc atunci când părinții ei adoptivi o duc într-un loc întunecat și încearcă să-i explice rostul ei pe lumea asta, deși tânăra este mai mult decât confuză; după o viață chinuită în spatele gratiile orfelinatului, acum află despre forțele răului, despre magie, farmece și putere.
Deja se știe că nu sunt o fană a acestui gen de fantasy, niciodată nu m-au atras poveștile despre magie, vrăjitoare și strigoi. Dar Eria a reușit să mă captiveze încă de la prima pagină. Autoarea a reușit să materializeze o poveste cu care poate fi adevărată și a îmbrăcat-o într-un strat subțire de fantasy. Nu am trăit cartea asta ca pe un roman de ficțiune. Acțiunea, personajele, cadrul spațio-temporal au fost atât de bine conturate și reliefate încât m-am simțit captivă în acel univers paradoxal în care trăiește și Eria. Romanul a reușit să mă facă să cred că undeva, poate într-o altă dimensiune, chiar există toate acele elemente care încadrează romanul Gabriellei Guvenel în genul fantasy.
Personajul meu preferat a fost, cu siguranță, Eria. N-am mai dat de mult de un personaj așa de bine individualizat, chiar îmi era dor! Un personaj tipologic și mai mult decât complex, alcătuit dintr-un adevărat ansamblu de contradicții între lumină și întuneric, bunătate și răutate, fericire și tristețe. O adevărată Xena a literaturii românești, o războinică a cărei bătălie se dă atât între ea și societate, cât și între ea și cea care a fost ieri.
Întregul roman este scăldat într-un echilibru, prin care autoarea încearcă să compenseze fiecare pasaj sumbru cu niște dialoguri foarte amuzante. Deși la prima vedere romanul pare reliefarea unui univers sumbru, chintesența sa este cu totul și cu totul alta; sumbritatea este doar o matcă folosită pentru a proteja frumosul; ca să realizezi valoarea raiului, trebuie să treci întâi prin iad.
Eria este despre adevăr și minciună, despre dezvăluiri, durere și mândrie. A fost mai mult decât un roman; a fost o adevărată călătorie în mintea unui geniu, care creează și distruge după bunul plac, și toate acestea cu scopul de a ajuta adevărul să iasă la suprafață. Eria reprezintă materializarea unui univers dur, rece și sumbru, în care durerea înseamnă plăcere. Romanul reușește să te ducă în extaz, după care te coboară în cel mai întunecat iad pe care ți-l poți imagina. Și cine știe, poate Eria există cu adevărat, și tu nu.
Alte recenzii de la Gabrielle Guvenel:
