Se spune că de trecut și de secrete nu putem fugi nicăieri și că orice schelet adânc ascuns într-o debara iese, mai devreme sau mai târziu, la iveală. Această axiomă este demonstrată de experiența multor femei și a multor bărbați, cam de pe când am început să punem bazele relațiilor interumane sănătoase. Odată ce am decis că ne dorim respect reciproc, că nu admitem adulterul sau violența, lucrurile au luat-o pe un povârniș deloc ușor, dar rezultatele apărute ne-au ajutat să clădim acest prezent în care trăim.
Romanul „Fantomele trecutului” de Victoria Fox este încă o ilustrare a faptului că trecutul apare exact când te aștepți mai puțin. Pentru început, țin să menționez că acest roman tradus la editura Rao mi-a amintit involuntar de „Rebecca” lui Du Maurier. Un amestec de gotic, mister și foarte multă dramă – iată care sunt elementele de la care scriitoarea Victoria Fox a pornit și pe care, se pare, s-a bizuit din plin. Deci, dacă „Rebecca” v-a plăcut, s-ar putea să vă capteze acest roman atenția din plin.
În rolurile principale ale acestui roman le avem pe Vivien și Lucy. Vivien este o fostă stea de cinema de la Hollywood, retrasă într-un conac din Toscana care pare desprins dintr-un trecut obscur. Lucy e clasica tipă de treabă, care fuge din Londra, din cauza unui scandal amoros și care încearcă, la modul clasic, să-și „lingă rănile sângerânde”. Ce le-ar putea uni pe cele două femei diametral opuse? Una trăiește într-un exil fizic și spiritual, cealaltă nu face altceva decât să rememoreze idila pe care și-a asumat-o alături de un bărbat căsătorit. Ambele au comis greșeli și ambele au fost admonestate, puse la zidul culpabilității.
Fără să vă divulg prea multe din acțiunea cărții, țin să precizez câteva lucruri care mi-au plăcut mult la acest roman modern:
- Fluiditatea narațiunii – credeți-mă, e chiar complicat în prezent să dai de o carte pe care să nu o lași din mână până nu o termeni. Ceea ce îi reușește de minune naratoarei noastre, e să ne poarte, ca de mână, prin labirintul amintirilor celor două eroine.
- Schimbările de situație și intriga – deci aici are un 10 cu plus autoarea, pentru că a reușit să escaladeze intriga și să ne ofere un final pe care cu greu l-ar putea cineva intui. În unele momente efectiv m-a lăsat mască, deși am tot parcurs cărți similare de-a lungul carierei mele de cititor.
- Retușarea personajelor – și aici Victoria Fox pare să fi prins peștele de aur de coadă, or fiecare personaj ni se dezvăluie treptat, inedit, scoțând la iveală acele părți întunecate ale lor
Ce nu mi-a ajuns în acest roman a fost laconicul, deoarece unele pasaje, mai ales din prima parte a cărții, mi s-au părut mult prea lungi, divagând atenția cititorului. Pe de altă parte, în a doua secțiune autoarea pornește în trombă și ne tot pune lemne pe focul curiozității de ajungi într-un final ca după un sprint vioi.
„Fantomele trecutului” e un roman fără mari pretenții literare, dar interesant, inedit, alert, potrivit pentru momentele când vrei să te concentrezi pe lectură fără prea mari eforturi și poate să ai sufletul la gură până afli ce se va întâmpla cu personajele favorite.
Alte recenzii de la Victoria Fox:
