O altă carte de tip „O crimă egal mister de rezolvat“
Dar dincolo de misterul rezolvării crimei este o întreagă piesă de teatru a trecutului fiecărui personaj. Un act – o poveste – o viață – un personaj.
Desigur e foarte important ce au făcut ele dar și mai important este de ce au făcut ce au făcut.
Ștampilele, sau mai bine zis tatuajele, trecutului lor le definesc nu numai la exterior și interior ci și în modul în care acționează.
Toți au dreptate și fiecare a greșit.
Acțiunile dar și non-acțiunile lor au dus la reacția prezentului.
Sunt multe “ce ar fi fost dacă…”.
Edward Fosca era un ucigaș.
Ăsta era un fapt. Nu ceva ce Mariana știa doar la nivelul intelectual, ca idee. Trupul ei știa. Simțea în oase, în sânge și în adâncul fiecărei celule.
Edward Fosca era vinovat.
Avem un criminal, extrem de agresiv, pe care trebuie să îl descoperim.
Deși, culmea, ni se zice chiar de la început cine este.
Dar noi nu credem, nu-i așa?
Ar fii prea simplu! Cum adică știm deja? Nu, nu, sigur nu e chiar așa!
Sigur Alex Michaelides vrea doar să ne distragă atenția. Nici vorbă, nu îl credem pe cuvânt. Din contră, acum citim cu alți ochi povestea! Sigur vom descoperi altceva.
Încâlcelile acestea dintre ceea ce ni se prezintă, ceea ce ni se insuflă, ni se sugerează, ni se confirmă/infirmă: sunt spectaculoase!
Michaelides nu se joacă doar cu firul narativ ci și cu mintea noastră. De multe ori, pe parcursul poveștii mi-am simțit neuronii ca un cub rubik, care atunci când era pe punctul de a fi rezolvat îmi era smuls și amestecat din nou.
Mariana este personajul principal.
Ea are legături cu toți ceilalți și ea știe toată povestea.
Mariana e cea care ne zice totul despre toți. Și ne zice atât de frumos despre fiecare și atât de convingător încât suntem alături de ea și o credem până în cele mai mici detalii.
Bineînțeles că are oamenii ei preferați și bineînțeles că îi vom prefera și noi.
Nu există dubiu că ea și toți apropiații ei sunt victime ale circumstanțelor, ale vieții, ale trecutului și îi compătimim poate chiar mai mult decât ea.
L-a pierdut pe Sebastian cu un an în urmă iar fantoma lui este încă cu ea zi după zi, clipă de clipă, făcând încă totul “împreună”.
După pierderea lui i-a mai rămas doar Zoe, nepoata ei, pe care o “înfiase neoficial” împreună cu Sebastian atunci când aceasta a fost trimisă la internat în Anglia.
Logica, argumentele și faptele. Una o anulează pe cealaltă.
Zoe este acum studentă la St. Christopher’s College din cadrul Universității din Cambridge.
Acolo unde Edward Fosca e un profesor foarte carismatic care are în jurul lui un cerc de studente “alese”: Fecioarele.
Crimele care se succed au ca victime tocmai fete din acest cerc si evident Edward Fosca este principalul suspect.
Ni s-a zis asta de la bun început dar nu am vrut să credem.
Deci? Este el sau nu e el?
Surpriza mult așteptată are același stil Michaelides: nu ai fi putut să ghicești niciodată cine e făptașul pentru că tot timpul a fost fix in fața ta!
Alte recenzii de la Alex Michaelides:
