Cu ajutorul romanului ”Femei” , Charles Bukowski combină strigătul lăuntric al neputinței cu transgresivitatea incisivei exprimări directe, rostogolind vijelios trăirile imunde ale unui suflet aflat în derivă.
Cu siguranță că eroul principal al cărții, Henry Cinaski, este alter ego-ul autorului. Tocmai de aceea această carte se constituie într-un soi de jurnal, o spovedanie pasată pe umerii ficțiunii într-o încercare de exonerare a propriilor rătăciri.
Aici, în această carte, nu veți găsi cuvinte frumos ferchezuite cu ajutorul exprimărilor siropoase.
Charles Bukowsi nu învelește exprimarea în poleieli, zaharicale sau estetizări jalonante, preferând să plonjeze în plin, lovind întotdeauna face to face cu ajutorul unui descriptivism viermuitor, care adeseori emană o purulență pe care, chiar dacă dorești să o repudiezi, știi prea bine că ea există și se întâmplă în viața oricărui om.
Pornografismul literar al scriitorului germano-american curge asemeni unui vulcan, într-un crescendo care își sporește intensitatea odată cu fiece pagină, fiind de o sinceritate sufocantă.
Tocmai această sufocantă sinceritate a răvășit anumite cercuri literare. Acuzațiile de misoginism, inacceptabil scabros și voluntară murdărire a spiritului literar au existat, există și vor mai exista.
Și totuși cărțile lui Bukowski, atât poemele cât și romanele, continuă să fie citite cu asiduitate, cu precădere de cei care nu se tem de tăria cuvintelor care încearcă să etaleze întreaga realitate, cu părțile ei luminoase și părțile ei întunecate.
Nu toți oamenii trăiesc maiestuos, la fel cum nu toate destinele sunt înălțătoare. Chiar și voi știți că nu toate aripile servesc zborului.
Roamnul ”Femei”, în ciuda tuturor acuzațiilor de fecalizare, este de fapt expierea strigătului care a sălășuit în Bukowski ani și ani de zile, în perioada de grav alcoolism și prăbușire în gol.
Aici extrovertirea nu ține cont de etică, autorul find conștient de faptul că sub pretextul eticii multe lucruri rămân ascunse pentru totdeauna în mocirla lașității, iar el cu siguranță că nu a dorit acest lucru.
Măcinat de sentimentul ratării și al inutilității personajul-autorul este obsedat de sex, dar nu neapărat de carnalul geometriei, ci mai degrabă de cosmogonia orgiastică a înrobitoarei acuplări, un fel de recreionare a lui Ying și Yang sub protectoratul mahalelor, acolo unde speranța nu stă decât preț de un ceai dansant.
Trăgându-și parcă seva din ”Decameronul” și ” Onze mille verges”, Bukowski reușește să etaleze latura aparent ascunsă a omului rătăcit între sfidare și disperare.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Charles Bukovski:
