Recenzie ”Femei invizibile. Manipularea datelor într-o lume concepută pentru bărbați” de Caroline Criado Perez

de | sept. 8, 2021 | Cărți Premiate, Educație, Istorie, Literatură Contemporană, Recenzii cărți, Sociologie

M-am enervat, așa m-am enervat citind cartea asta. Este foarte frustrant să vezi statisticile, să realizezi ce și de ce nu e bine și cu toate acestea să fii conștient că nimic nu se schimbă. Tot statisticile spun că abia peste vreo 100 de ani vom putea vorbi la nivel global de o egalitate de gen. Păcat, sunt sigură că m-aș fi putut obișnui…

Dar ce spune statistica? Una dintre ele spune că 75% din munca de îngrijire și întreținere neremunerată a lumii este realizată de femei. Este o medie la nivel global. Muncă ce poate fi împărțită în muncă de îngrijire a copiilor și în muncă în gospodărie. Vorbim de o statistică, nu despre ce cred unii și alții sau ce li se pare. O statistică. Dacă vreți cât de cât egalitate de șanse în această problemă vă recomand să vă stabiliți domiciliul în Norvegia sau Islanda. Și acolo o să fiți ușor defavorizate, dar e vorba de un procent de bun simț. De la 4-5 ore de muncă neremunerată la femei și 30 minute la bărbați, ați ajunge undeva mai aproape de o echilibrare a balanței.

Bărbații inițiază proiecte raportându-se la nevoile lor, nu o fac neapărat în detrimentul femeilor și din răutate, ci o fac pentru că pur și simplu nu gândesc din perspectiva acestora și nu realizează că nevoile ar putea fi diferite. Neimplicarea femeilor este marea problemă. Pentru că dacă nevoile femeilor nu sunt cunoscute există riscul de a fi ignorate.

Vorbind de munca plătită, diferența la nivel global de remunerare între bărbați și femei se ridică în prezent la 37%,  în defavoarea femeilor, variind semnificativ de la o țară la alta. O femeie într-o funcție de conducere primește evaluări de personalitate negativă. O femeie poate fi numită autoritară, abuzivă, stridentă, emotivă sau irațională, în timp ce un bărbat poate fi catalogat doar agresiv, o trăsătură tacit acceptată și care este justificata ca specifică și de admirat a sexului masculin, dar imposibil de acceptat în conduita unei femei. Mitul meritocrației este încă la putere. O altă statistică spune că într-o mare companie americană, femeile reprezintă doar 25% dintre angajați și doar 11% au funcții de conducere, chiar dacă în SUA femeile dețin mai mult de jumătate din diplomele de licență. Comportamentul de subminare, sentimentul de stagnare și imposibilitate de avansare și condițiile de muncă sunt principalele cauze ale demisiei în rândul femeilor.

De la arhitectură, infrastructură, piață de muncă, cercetare medicală, decizia de a exclude femeile este pusă pe motivul simplificării lucrurilor și a conceptului că bărbatul este ființa umană standard, femeile fiind doar o abatere de la etalon, un factor mult prea complicat pentru a fi inclus în planul esențial. Femeile n-ar trebui să fie un accesoriu suplimentar, ele reprezintă jumătate din populația planetei. Ar trebui să fim esențiale, cel puțin în egală măsură cu celălalt standard. Există o grămadă de prejudecăți masculine ascunse sub masca neutralității de gen. Dacă se urmărește binele comun, nevoile femeilor nu ar trebui ignorate. Iar mărimea universală tipică unei ființe umane să nu se mai raporteze strict la reprezentanții de sex masculin.

Cred că, în principiu, îmi doresc să nu mai fiu fluierată pe stradă, să nu mai fiu obligată să suport priviri libidinoase, să nu mai aud insinuări sexualizate, să nu mă mai simt în spațiul public în pericol de a fi hărțuită, urmărită, judecată, arătată cu degetul, violată. Să nu mai fiu privită ca omul care are obligația morală de a a-și sacrifica cariera pentru a-și crește copiii.

Hai să facem un exercițiu de imaginație. Din experiența voastră, din ce ați observat sau experimentat în spațiul public, de câte ori ați văzut un bărbat urinând la un colț de stradă și de câte ori ați văzut o femeie? Actiunea în sine este irelevanta, nu încerc să promovez indecența. Este o nevoie primară, există și situații de urgență, este în egală măsură în ambele cazuri un act care cere intimitate, dar nu discutăm despre aceste aspecte. Vin și vă întreb. Ce ați gândi dacă ar fi vorba de un bărbat și ce ați gândi dacă ar fi vorba despre o femeie, chiar și însărcinată și fără nicio toaletă publică în apropiere? În funcție de răspunsul la această întrebare o să vă puteți situa singuri de o parte sau de cealaltă a polemicii. Ești un om care crede în egalitatea de gen sau crezi că există lucruri permise unui bărbat, doar pentru că este bărbat și de neacceptat în cazul unei femei?

Vreți sa vorbim și despre România? E frustrant, dar lucrurile ascunse sub preș se împut așa că uitați câteva date și statistici:

– 4.7% din populație cunoaște pe cineva care, în ultimii doi ani, a fost victimă a hărțuirii sexuale. În 90% dintre cazuri, victimele hărțuirii sexuale sunt femei. În 81% dintre cazuri, victimele au între 16 și 30 de ani. În 55% dintre cazuri, agresorul a fost un „șef” sau un „director” și în 24% un patron. Solicitarea de relații sexuale prin promisiuni (de angajare, promovare, alte beneficii și recompense) este raportată de 1.9% din populația adultă a țării; și ce e mai grav e că atitudinea de „blamare a persoanei hărțuite” este întâlnită la 2/3 dintre români;

– aprox.  67%  dintre  victimele  discriminării  au  preferat  pasivitatea  şi acceptarea situaţiei de abuz;

– aprox. 64% din rândul aceloraşi victime ale discriminării pe criterii de gen recunoşteau că nu ştiau ce să  facă  în  astfel  de  situaţii  (cui  să  se  adreseze,  cum  să  soluţioneze propria situaţie, cum să intervină pentru a-şi apăra cauza/onoarea)

– aprox. 22% pur şi simplu au părăsit locul de muncă unde au suferit un abuz;

– cca. 50% dintre victimele discriminării de gen afirmau că nu au  fost  promovate  din  motive  de  gen  şi  din  aplicarea  unor  criterii subiective de recrutare şi selecţie pentru funcţii de conducere.

– femeile întâmpină probleme mari în reconcilierea  vieţii  profesionale  cu  cea  de  familie;

– deciziile individuale sunt influenţate în continuare de rolurile de gen care sunt esenţiale  cu  privire  la  educaţie,  carieră,  condiţii  de  lucru,  familie şi fertilitate;

– deciziile  individuale  au  un  impact  important  asupra economiei şi societăţii româneşti, deci ar fi în interesul tuturor să se ofere posibilitatea de a alege în anumite etape ale vieţii în mod egal atât femeilor cât şi  bărbaţilor;

– potenţialul şi talentul femeilor este utilizat insuficient şi  ineficient;

– femeile fac  apel din  ce  în ce  mai mult  la  munca  cu  timp  parţial  şi  la  concediul  parental;

– femeile riscă să fie mai sărace decât bărbaţii;

– există o neîncredere în capacitatea femeilor de a presta munci de calitate;

– se constată  o  participare  neechilibrată  la  activităţile  economice  care  să asigure autonomie şi independenţă financiară femeilor.

Aceste statistici au apărut în urma chestionării unui eșantion de femei între anii 2011-2012. Același raport a strâns și următoarele motive principale ce susțin discriminarea de gen la locul de muncă: nerespectarea grilei de salarizare,  neîncrederea în capacitatea unei femei de a presta o activitate la nivel calitativ egal cu un bărbat, cauze legate  de  concedii  de  maternitate,  creştere  a  copiilor,  concedii medicale.

Pe de altă parte, e la fel de adevărat că a fost identificată şi existenţa prejudecăţii că soţul ar trebui să fie principalul susţinător financiar într-o  familie.  Astfel,  93,4%  dintre  femeile chestionate au declarat acest lucru, faţă de doar 6,6% care nu sunt de acord cu această prejudecată.

La  angajări  sexul  candidaţilor  contează  doar  în  rândul  a  25% dintre români (faţă de 22% din rândul europenilor în general). În sfârșit o veste bună, românii sunt mai puțin misogi decât europenii în general. Mă opresc aici cu statisticile locale. Cifrele sunt reale și le regăsiți în rapoarte de specialitate online.

La două decenii și jumătate de la conferința istorică organizată la Beijing pe tema situației femeilor, violența împotriva femeilor și a fetelor rămâne un comportament răspândit și acceptat. Femeile continuă să fie ignorate în comunități la nivel decizițional, iar discriminarea este invers proporțională cu vârsta. Cu alte cuvinte, ca să folosim vorbele din bătrâni, de care pare că ne e imposibil să ne scuturăm: ești mic și prost și dai dovadă de lipsă de educație dacă nu știi să-ți ții gura. Dacă ripostezi, ești obraznic. Nu contează ce ai de spus, nu contează cât de bună e ideea pe care vrei s-o promovezi, nu ai experiența necesară să-ți permiți să-ți dai cu părerea.

Independența economică și o viață fără violență rămân încă o utopie, de prejudecăți și mentalități sexiste și macho nici nu mai deschid discuția. Consecințele acestor lucruri sunt fizice, psihice și sociale. Milioane de fete din întreaga lume sunt încă victimele căsătoriilor impuse și a mutilării genitale. Discriminarea de gen este în primul rând efectul etnocentrismului excesiv, analizăm indivizii și îi raportăm la parametrii propriei culturi și ce este diferit nu numai că este ignorat, dar de multe ori din păcate este și îmbrâncit, agresat, insultat. Femeile sunt sexul slab, sunt inferioare barbatilor și au parte de o atitudine ostilă și abuzivă. Societatea patriarhală sau de tip macho limitează femeia la rol reproductiv. Un exemplu clar: abia în 2005 Kuweit-ul a acordat drept de vot femeilor. În Columbia, femeile câștigă cu 25% mai puțin decât bărbații muncind în aceleași posturi și având aceleași atribuții. Cu alte cuvinte, societatea încearcă să ne convingă în fiecare zi că ar fi fost de preferat ca mamele noastre să ne fi făcut băieți. Pentru că o femeie care dă cu pumnul în masa așa cum un bărbat o face își pierde calitatea de doamnă, în timp ce bărbatul câștigă respect pentru determinare și hotărâre. Să ne ferească D-zeu de femei hotărâte! E inacceptabil!! Doamnelor, mâncați tot din farfurie! Ciocul mic și joc de gleznă!

Îmi cer scuze. Sunt frustrată și plină de nervi, recunosc. M-am săturat de bariere culturale, psihologice, economice și sociale, autoimpuse sau ba. Mi-e lehamite de ce se cuvine și ce nu se cuvine, de etichete și judecăți jenante și „mici” de valoare! M-am săturat să mă comport ca o doamnă doar ca să mă încadrez într-o comunitate care nu-mi respectă nici măcar drepturile elementare și care de multe ori mă tratează ca pe o iapă de prăsilă sau mai rău.

Titlu: FEMEI INVIZIBILE. MANIPULAREA DATELOR ÎNTR-O LUME CONCEPUTĂ PENTRU BĂRBAȚI
Autor: Caroline Criado Perez
An apariție : 2021
Editura: LITERA
Nr. Pagini: 448
Limba: Română
Gen Literar: Sociologie, stiinte politice
Nota recenzorului: 8.5 / 10
Vizualizari recenzie: 2029

Alte recenzii de la Caroline Criado Perez:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Anna O” de Matthew Blake
Recenzie ”Anna O” de Matthew Blake

„Al său propriu lăcaş îşi este mintea şi doar ea poate din Rai un Iad şi-un Iad din Rai să facă” – Paradisul Pierdut de Milton Rezumat Doctorul Ben Prince, un psiholog criminalist specializat în cazurile de crimă comise de oameni în timpul somnului, dezvoltă o obsesie...

Recenzie ”Hideaway” de Penelope Douglas
Recenzie ”Hideaway” de Penelope Douglas

Noaptea Diavolului continuă, chiar și după șase ani... În urmă cu șase ani, a avut loc evenimentul celebru din seara cunoscută sub numele de Noaptea Diavolului, dar acum Kai pare să-și fi pierdut interesul pentru Rika, iubita lui Michael, care a fost ținta atenției...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 5 ani, 1 lună, 14 zile și a scris până acum 569 articole. Se află pe poziția 2 din 13 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments