Recenzie “Femeia la 1000°C” de Hallgrímur Helgason

by | Apr 17, 2021 | Beletristică, Ficțiune, Istorie, Literatură Contemporană, Recenzii cărți

ACUM GĂSEȘTI CARTEA FEMEIA LA 1000°C PE Cartepedia

Un personaj pe gustul meu, frust, aprig, dezinhibat, neîmblânzit, antisocial, indecent, imoral, brutal și mojic, cu o limbă slobodă și ascuțită, dotat cu un nas fin care miroase rahatul și parfumul din prima clipă, care n-are inhibiții să arate cu degetul atunci când situația o cere. Genială și monstruoasă, cinică și empatică, criminală și victimă, abuzator și abuzat, doamnă și curvă, nu se teme să-și recunoască cele mai mari greșeli și să-și amintească cele mai grele lovituri primite, dar n-așteaptă și nu se roagă nimănui pentru iertare. Harre e asumată și islandeza ei, săracă în cuvinte, nu cunoaște noțiuni ca mila și autocompătimirea. Le-a făcut și le-a încercat pe toate, iar acum își trage păcatele. Se autopersiflează ca să le suporte mai ușor, dar nu regretă și nu așteaptă din niciun colț de lume ajutor sau compasiune. A rezistat o viață fără sprijin, singură în calea furtunii, mai rezistă încă 3 săptămâni chiar dacă-i ramolită și decrepită și scorțoasă ca o hârtie mucegăită și uscată la soare, incompletă fizic și psihic.

A venit pe lume fără aprobare și n-are nici cea mai mică intenție să alerge după ea ca să plece. Își semnează singură biletul de drum. Pleacă demnă, chiar dacă a trăit nedemn, pleacă să-și întâlnească fiica. E singura întâlnire pe care o așteaptă și la care visează de mai bine de jumătate de veac. Pleacă dincolo să-și poarte luptele mai departe. Pleacă acasă la ăia care au iubit-o așa lichea și vântură-lume cum a fost. Explicațiile și scuzele n-au fost făcute pentru ea. A chiulit la lecțiile astea, bântuind printr-o Europă distrusă de război. Viața e prea scurtă ca s-o petreci regretând.

Harre are mentalitate de supraviețuitor. Viața a supus-o la cele mai mari atrocități și anomalii, a testat-o necontenit și crud, și le-a suportat pe toate, stoică, fără ajutor psihiatric. A primit lovitură după lovitură, a înșirat traumă după traumă și și-a făcut din ele șirag de perle pe care l-a purtat la gât toată viața atârnând cu greutatea unui jug.

Islandeză prin naștere și cosmopolită prin viață,  jură că va fi neobosită și-n moarte. Focul n-o sperie. 1000 de grade sunt numai bune să-i încălzească oasele bătrâne și rebegite de singurătate și lupte. Harre nu se sperie de doamna cu coasa. O așteaptă ca pe o prietenă veche, chiar îi iese în întâmpinare și stabilește și o întâlnire într-un loc confortabil în care focul arde vesel pentru că are atâtea să-i povestească. Harre a obosit. A primit toate loviturile în plin și a rămas în picioare. Nu e genul care să-și facă griji că șochează, nu dă doi bani, de fapt o doare-n dos pe românește de ce crede lumea. Chiar savurează, așa bătrână și limitată într-un pat pe roți, momentele când îi oripilează pe ceilalți și le exploatează la maximum. Se distrează și își omoară timpul, agățând bărbați tineri cu creierul în pantaloni, jucând rol de divă inaccesibilă, infractoare cibernetică, ascunsă în spatele monitorului și al unui nickname celebru, în timp ce-și scuipă plămânii imobilizată în pat între două fumuri de țigară. Își însușește măștile la fel de ușor cum își schimbă șosetele. De fapt, treaba cu șosetele îi cere mai multe eforturi că trebuie să se aplece. Tastatura în schimb îi e prietenă bună, îi colorează singurătatea și o aruncă iar în lume în mijlocul acțiunii. Dacă o admir pe Harre ar fi inutil să mai spun. M-aș repeta. Dacă mă regăsesc în ea, e greu de spus. Dar mi-aș dori să am puțin din curajul și neînfricarea ei. Chapeau bas, lepră! Lumea e mai săracă și mai tristă fără gura ta acră și fără creierul tău sprinten! I hope i’ll see you sometime on the other side, sister! But not yet!

N-o să povestesc unde și cum trăiește Harre, dacă aveți curiozitatea asta va trebui să citiți orice altă recenzie din online pentru că niciuna nu uita să amintească ce, cum, unde și ce ține între picioare. Nu asta e important în carte. Putea să ne povestească și din mormânt. De fapt, cam pe acolo și e. A gravitat toată viața pe marginea mormântului și a reușit să-și mențină echilibrul vreme de 80 de ani în ciuda coatelor în coaste pe care viața i le-a aplicat constant. Dar așa distrusă cum este, trăiește încă așa cum a făcut-o mereu: năvalnic, cu capul sus, la limită și luând fiecare clipă pe rând. Tabuul nu există în vocabularul ei de islandeză. Limitele i-au fost spulberate de război care a venit peste ea ca un tăvălug și i-a demolat orice principiu de decență sau moralitate. Umanitatea a murit în război și Harre a fost obligată să înțeleagă că în viață totul e posibil și trebuie să fie pregătită pentru orice. Și a mers mai departe așa cum a învățat-o războiul. Călcând pe cadavre și fugind de fantome. Nu-și plânge de milă. Pentru că între cele două repere celebre ale vieții, leagănul și mormântul, are prea multe de tras și de îndurat și n-are timp nici să-și tragă sufletul. Și oricum preferă să-și ocupe gura cu altceva nu cu vorbitul.

De ce am empatizat așa tare cu bătrâna asta acră și sarcastică, zdrobită fizic și psihic și atât de sinceră încât doare? Pentru că urăsc falsa pudoare. Pentru că ne-ar fi mult mai bine ca rasă dacă am fi sinceri cu lumea și cu noi înșine mai ales atunci când ne e rușine să recunoaștem adevărul. Așa rușine încât ne ascundem în spatele ipocrit al unei minciuni ce se încadrează în limitele impuse de normele societății. Pentru că am ajuns să ne fie mai ușor să mințim decât să ne asumăm. Pentru că am trăit atât în minciună și fals încât am uitat cum suntem în realitate. Suntem prădători, suntem supraviețuitori, ne naștem ca să simțim, ca să iubim, ca să fim liberi să experimentăm ce visează inima și pentru că trăim o singură dată. Și dacă trăim fără limitări, fără dogme, fără prejudecăți, fără frică de bârfe, fără să ne intereseze capra vecinului și doar pentru noi și inima noastră, o dată ar trebui să fie destul. Și câteodată chiar prea mult. Iar Harre a înțeles asta de mică. Nu pentru că a vrut ci pentru că războiul a obligat-o. N-a pozat în copilă inocentă, nici în mamă dedicată, nici în soție devotată, nici în bolnavă demnă de milă pentru că nu e nimic din toate astea.

S-a născut femeie într-o lume a bărbaților și să fii femeie trebuie să fii nazistă. A învățat când s-a trezit orfană la 12 ani într-o gară nemțească în plin război, că fiecare e pentru el și D-zeu împotriva tuturor. Și-a scris propriul cod de principii și valori morale și s-a șters la cur cu cele impuse de societate. A refuzat să intre în rând și și-a cultivat mânia pentru a putea merge înainte. Și-a lustruit cruzimea, cinismul și sarcasmul ca pe niște arme și a plecat la luptă cu ele, aprigă și fără scrupule, urmașă a propriei bunici, eroină eternă a gândurilor ei, și prizonieră veșnică a unei inimi fugare. Viața a răzuit-o și șlefuit-o fără milă până când tot ce-a rămas din Mica Viespe a fost o zeiță prăbușită, o mumie de marmură, o umbră pocită, o epavă ce horcăie și pufăie și nu merită nici măcar o piatră de mormânt.

Pentru mine, a fost dragoste la primul paragraf. Dacă o recomand? Nu! E #musai!

ACUM GĂSEȘTI CARTEA FEMEIA LA 1000°C PE Cartepedia

Titlu: Femeia La 1000°c
Autor: Hallgrímur Helgason
An apariție : 2019
Editura: ART
Nr. Pagini: 552
Limba: Română
Gen Literar: Fictiune
Publicată la 17.04.2021
Nota recenzorului: 10

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie “Sufocare” de George Arion

Recenzie “Sufocare” de George Arion

Sunt foarte interesante ideea și spațiul pe care George Arion ni le propune ca ambient pentru desfășurarea cărții sale. Barintown nu este un oraș pe care îl poți localiza pe harta, dar asta nu înseamnă că nu poate fi real. Și din moment ce autorul își scrie toate...

Recenzie „Acolo, chiar acolo” de Tommy Orange

Recenzie „Acolo, chiar acolo” de Tommy Orange

Chiar dacă suntem generația Google, cea care în câteva secunde poate afla orice despre oricine, puțini dintre noi suntem cunoscători adevărați sau curioși să aflăm detaliile despre istoria unei societăți oarecum închise în fața lumii, protejați de stat în rezervații....

4.6 5 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 846 zile și a scris până acum 191 articole. Se află pe poziția 4 din 36 de redatori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments