Omul este un urs care a luat-o pe o cale greșită.
Fiecare cu povestea lui este o poveste despre limite, despre testarea toleranței umane, despre dezamăgire și urmările saturației. Este povestea unei vieți, este despre lupta de a face față pierderii celor dragi. Personajul principal este o mostră de empatie și sensibilitate umană. Mi-a plăcut foarte mult modul cum a fost derulată povestea, alternând prezentul din închisoare cu istoria unei familii atipice. O poveste despre oameni puternici și dedicați care clachează.
Paul este copilul unui cuplu bizar: un pastor metodist și o franțuzoaică libertină. A trăit prins între boemia și calmul predicilor tatălui din templu și filmele necenzurate promovate de cinematograful mamei sale. Este un copil ce admiră libertatea de gândire și exprimare a mamei, dar care își iubește necondiționat tatăl în ciuda greșelilor acestuia și a lipsei de credință a amândurora.
Povestea lui Hansen începe în închisoare, unde ispășește o pedeapsă de doi ani din cauze ce nu ne sunt dezvăluite decât la finalul poveștii. Viața lui curge molcolm, atât în Franța cât și după stabilirea în Canada după divorțul părinților. A fost pentru mai bine de două decenii superintendent al unui imobil ce adăpostea 68 de apartamente. A fost omul bun la toate, până când n-a mai fost nimic și a fost aruncat ca o măsea stricată.
Mi-a plăcut imaginea ambientului și a vieții din Iutlanda. Un stil primitiv bazat pe legea supraviețuirii celui mai puternic, unde satisfacerea nevoilor primare nu lăsa loc sau timp pentru altceva. Poate o scurtă predică duminica la templu și ocazional o plimbare pentru meditație pe malurile bătute de vânt aspru.
Cartea vorbește despre frustrarea de a nu reuși să fii acceptat într-o comunitate pentru care ai făcut tot ceea ce ți-a stat în puteri. Este despre a-ți regăsi locul când simți că ai pierdut tot. Este despre fapte mărunte care rănesc și care umplu paharul puțin câte puțin în fiecare zi. Hansen nu dă importanță nedreptăților zilnice de care se lovește, nu judecă oamenii pe care i-a ajutat și care au uitat să-i întindă o mână când a avut nevoie. Singura dată când își pierde cumpătul este și clipa care îl va trimite la închisoare.
Povestea de dragoste dintre Hansen și Winona a fost sarea și piperul, cireașa de pe tort a cărții. Modul în care Hansen își portretizează soția este colosal. Mi-aș dori ca mai mulți dintre noi să fie capabili de acest gen de iubire. Și mi-aș dori să găsesc mai des în cărți astfel de povești de dragoste. Da, eu sunt, n-a scris altcineva recenzia.🤪 Când se cunosc, cei doi sunt trecuți de prima tinerețe, dar asta nu-i împiedica să se dedice total unul altuia și să se completeze perfect. Personajul Winonei este exotic, misterios și puternic. Are parfum de cultură șamanică și concepții profunde despre simplitatea vieții. Stilul ei de viață se opune rutinei, regulilor și cutumelor. Winona trăiește și moare liberă ca pasărea cerului. Vede viața limpede, o trăiește simplu și o gustă din plin. În Winona se întrepătrunde esența a două lumi vechi și mistice: irlandeză și algonquiană. Trăiește pe un tărâm al legendelor, unde obstacolele apar pentru a fi doborâte, unde lupii încă educă oamenii, unde omul se confundă cu natura, unde curajul îți asigură fericirea, unde compasiunea e legată indisolubil de natura umană. Și această ideologie se imprimă și în mentalitatea soțului său. Pentru că din prima clipă când a văzut-o:
ea a devenit parte din carnea mea, o port în mine, ea trăiește, gândește, se mișcă în inima mea, și moartea ei n-a schimbat nimic din toate astea.
