Recenzie „Fizica tristeții” de Gheorghi Gospodinov

de | ian. 24, 2022 | Beletristică, Familie, Ficțiune, Literatură Contemporană, Recenzii cărți

Azi vă povestesc despre tristețe. Știu că v-ați săturat de ea, dar de data asta vă promit că merită. Și, totodată, vă fac cunoștință cu un vecin bulgar, născut și educat ca noi în socialism, și cu amărăciunea din gândurile sale. Dar care nu l-a împiedicat din fericire să-și cultive imaginația sau să nu se bucure de viață printre picături. Pare trist, dureros și nedrept ce povestește și sună al dracu’ de cunoscut pentru cineva care se încadrează în categoria Generației cu cheia de gât și care n-a prins implementarea în mentalitatea colectivă a standardelor privind educația cu blândețe, dar nu te mâhnește atât de tare încât să te sinucizi, ba chiar mai zâmbești din când în când și de și mai multe ori cazi în cufărul cu amintiri și faci comparație cu ce ai trăit tu.

Și realizezi că diferențele sunt doar de nuanță, tabloul general e cam același, absurditățile se aseamănă. Pentru autor cartea sa este o capsulă a timpului în care îngrămădește scurte povestioare și întâmplări nescrise, pentru că nu vede ce sens ar avea să pui într-o capsulă a timpului evenimente memorabile și durabile ce nu vor fi niciodată șterse din memoria colectivă. El urmărește să transmită mai departe o lume care încet încet dispare, momente mărunte, personale și individuale, pe care ți-ai dori să le împărți cu oameni pe care nu i-ai cunoscut și nu-i vei cunoaște vreodată. Până la urmă, fericirea e făcută din lucruri mărunte.

Există un paragraf care mi-a rămas în cap și după ce am terminat cartea.

În Bulgaria nu există Dumnezeu, bunico, i-am trântit-o eu când am ajuns la ea și am văzut-o cum schimbă uleiul candelei de pe perete. Bunica și-a făcut repede cruce, fără s-o vadă nimeni…”Păi, ce mai există în Bulgaria, nici boia nu-i, nici ulei nu-i.” Numai ea putea să adune laolaltă deficitul fizic și metafizic al țării. Dumnezeu, boia, ulei.

Nu, D-zeu nu mai exista în Bulgaria acelor timpuri și a fost dat dispărut și în România o perioada și oamenii au suferit amarnic fără steaua asta călăuzitoare, fără speranța că după iadul asta zilnic lucrurile nu vor înverzi din nou.

Dar să revenim la carte. Este scrisă sub formă de capitole scurte și foarte scurte. Unele de tip reflexii metaforice, unele povestioare auzite din gură-n gură și culese de autor, altele doar amintirile unui copil, dar toate ancorate cumva în realitate. Autorului îi plac lucrurile fizice și palpabile. Îi plac copacii și florile și gâzele, îi plac dovezile clare pe care le strânge în cutii de carton fără nicio ordine și fără a fi în stare să arunce nimic. Aceste colecții erau principala lui sursa de ucidere a plictiselii în copilărie. Mi-a plăcut imaginația lui animată și modul în care face corespondența între mit și realitate. Mi-a plăcut ideea lui de labirint contemporan raportat și dublat de un labirint mitologic. Mi-au plăcut analogiile dintre legendă și realitate, dintre un băiat născut în Bulgaria zilelor noastre și Minotaurul închis într-un labirint. Mi-a plăcut pledoaria lui pentru vinovatul fără vină și modul în care demonstrează similaritățile dureroase și nedrepte.

Deși m-a speriat un pic la început deoarece mustea de realism magic, a reușit incredibil de ușor să-mi demonteze prejudecățile și am renunțat la ideea de realism magic în favoarea unui personaj ce are calitatea de a fi un fin și atent observator al lumii înconjurătoare. Și, cu toate că e o carte construită dintr-un labirint de povești cu o plajă imensă pentru 300 de pagini de personaje, fiecare cu locul lui și rolul lui, fiecare cu o tragedie sau cu un moment de fericire, o carte în care autorul își linge ceva răni rămase deschise, nu este tristă, ci are un stil ironic, melancolic și șugubăț care-ți provoacă zâmbetul să-ți viziteze fața.

Personal, am perceput tema majoră a cărții ca fiind singurătatea, izolarea, nu abandonul. Saga unei familii sortită să-și ducă traiul în cel mai trist loc de pe pământ, într-o țară uitată, izolată, din care ți-e aproape imposibil să evadezi. Gospodinov vorbește despre singurătate, o singurătate accentuată de spațiile închise, o pivniță sau un subsol, o singurătate sufocantă pe motive de nepotrivire de mentalitate, adică de caracter cum se zice la divorț, pentru că asta pare. O detașare de lume, o dezamăgire față de mentalitatea societății, o nepotrivire imposibil de depășit între autor și societate. O singurătate impusă din exterior inițial, în copilărie și asumată din interior la maturitate pe considerente culturale și sociale. Am simțit nevoia autorului de a lăsa o urmă palpabilă, ceva care să poată fi distrus, atins, pipăit. Și explică fizica tristeții prin pârghia filozofică a metafizicii. Exista Mama Furnicilor, Mama Fasolei, Mama Viței-de-Vie.

Toate aveau câte o mamă, doar noi, nu. Noi aveam bunici.

Și prin intruziunile lui în viețile altora, în alte timpuri trecute sau viitoare arată că dezamăgirea nu ține cont de vreme ci se strecoară peste tot ca și când ar fi împletită strâns de-a lungul oricărui fir invizibil și întortocheat al destinului.

Avem de-a face cu un culegător de povești, cu un pasionat de literatură și trecut, care ne oferă o plimbare frugală prin colecția sa adunată de-a lungul vieții și ne oferă câteva povestioare suculente și pline de tâlc. Dar în centrul poveștii rămâne familia, un bunic, un tată, o mamă, o fiică, o familie din care regăsești bucăți într-un singur personaj. Prin ochii lui cunoști familia și secretele ei nemărturisite, tăinuite, dar știute de toți membrii. Pentru că fiecare membru al familiei lasă o amintire în mintea autorului, un fapt, o calitate, un defect, un păcat sau o cutezanță. Și fiecare secret este dezvăluit de această calitate paranormală a autorului, care nu este paranormală decât în aparență, deoarece realitatea acelui spațiu de 5mp alocat oricărui cetățean făcea imposibilă păstrarea unui secret.

Unii dintre noi au prins mai mult sau mai puțin trai sub dictatură și în comunism și multe dintre absurditățile regimului lui nu sunt diferite de cele ce existau în  România, de aceea cred că este o carte cu care mulți români vor empatiza. Tristețea lui are un caracter pur personal și se naște din insatisfacție și dezamăgire, generând indispoziție și chiar saturație. Autorul realizează că viața este posibil să-ți ofere clipe izolate de fericire, dar niciodată garanția că aceasta va rezista. Impactul cu existența generează această insatisfacție, aceasta nefericire personală de care nu poate scăpa în orice epocă ar evada și în orice timp s-ar ascunde.

Titlu: FIZICA TRISTEȚII
Autor: Gheorghi Gospodinov
An apariție : 2021
Editura: PANDORA M
Nr. Pagini: 303
Limba: Română
Gen Literar: Fictiune
Nota recenzorului: 9 / 10
Vizualizari recenzie: 2493

Alte recenzii de la Gheorghi Gospodinov:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Animal pe moarte” de Philip Roth
Recenzie ”Animal pe moarte” de Philip Roth

Romanul "Animal pe moarte" de Philip Roth realizează o meditație profundă asupra iubirii, morții și trecerii timpului, străbătută de un fir narativ complex și captivant. Romanul explorează relația dintre un profesor universitar în vârstă, David Kepesh, și o tânără...

Recenzie “Problema Spinoza” de Irvin D. Yalom
Recenzie “Problema Spinoza” de Irvin D. Yalom

  Psihologul și psihanalistul Irvin D. Yalom, autor al mai multor lucrări de psihoterapie, a delectat publicul larg și cu câteva romane, între care și “Problema Spinoza”. Acest volum dezvoltă în paralel două planuri, la distanța de câteva secole, care se...

Recenzie ”Ispita bodyguardului” de Jennifer L. Armentrout
Recenzie ”Ispita bodyguardului” de Jennifer L. Armentrout

,,El o poate proteja de oricine, însă nu și de el însuși” Povestea din Ispita bodyguardului explorează aventura tumultoasă a unei jurnaliste, Alana Gore, și a bodyguardului ei, Chandler Gamble, într-o călătorie presărată cu provocări și atracție. Confruntată cu o...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 5 ani, 2 luni, 14 zile și a scris până acum 579 articole. Se află pe poziția 2 din 15 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments