🔥 CARTEA FLUTURI ARE REDUCERE PE:

Eu am citit un articol dedicat sentimentului de vină, dezamăgirilor și a trecerii de la durere spre vindecare. De aici vine următoarea mea afirmație – dacă vă dezamăgesc cumva, este strict problema dvs, aveți o problemă din copilărie sau traumă care vă face să judecați acțiunile mele. La rându-mi, eu vreau să judec (recenzez) această carte. Însoțită de trumele și durerile mele, am decis să mă las provocată de cineva, și să citesc operele doamnei Irina Binder.

După cum am menționat anterior, în alte postări, dânsa nu-mi este rudă, prietenă, de aici și sinceritatea mea maximă. Doar câinele de la poarta vecinei mele, poate, nu a auzit despre această carte, despre controversele legate de ea, despre cele 3 tabere, care s-au format de-alungul anilor.

Iluminații – aka Martorii, cei care o iubesc, o venerează, care o apără peste tot, au răspunsuri la orice întrebare, sfaturi, etc.

Încuiații – aka Muggles, cei care nu vor să citească nici în ruptul capului această operă, și sunt cei mai bravo dintre toți.

Și cei din urmă, plebea, din care fac parte și eu – aka Vrajitorii, oamenii care și-au lăsat urme pe frunte de la facepalmuri. Nebunii care nu înțeleg ce-o fost asta, și de ce unii îi zic operă literară.

O să bag ironie și sarcasm la greu, pentru că îmi este dificil să înțeleg unele gusturi. Dar nu o să mă iau de cititori, ci de carte, personaje, dialoguri, descrieri (sau mai bine zis, lipsa lor), logica evenimentelor (ori lipsa ei), nedorința autoarei de a revizui textul, și repetărileeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee.

M-am gândit zile întregi, pe parcursul întregii lecturi, de unde să încep, ce mă doare cel mai mult, ce mă deranjează, și-mi fugeau gândurile, ochii, pixul protesta, (iar eu bezmetică după pierderea Ei), eu am decis să încep de la începutul fiecărui om – Copilăria și păriții.

1. Irina, așa o chemă pe eroina noastră, crește fără de mamă, abandonată, lipsită de dulceața și grija ei, tatăl încearcă să suplinească asta cu un sistem educațional rupt din lumea spartanilor – curățenie, educație, rigurozitate. Nenea mi-a creat impresia unui despot, nu a unui părinte, și totuși Irina îl adulează, laudă, doar că ceea ce iese din gura ei are o cu totul altă semnificație. Dacă ați citit un pic de psihologie, o să-mi dați dreptate. Am zis și mai devreme- miroase a sindromul Stokcholm de la o poștă! Ce e cu mama până la urmă, eu n-am avut o încheiere clară. Dar de ce să-i pese autoarei despre asta, nu e atât de vajnic până la urmă.

1.a. – doamna Irina Binder, de ce o cheamă pe eroina dvs Irina? Presupun că cei care citesc, de ceva timp, cunosc un detaliu interesant legat de prima operă din viața unui scriitor, că aceasta conține foarte multe detalii din viața personală, poate fi chiar autobiografică. Doar ca simplă curiozitate. Așa simt ei. De aici vine întrebarea mea – De ce Irina?

– Irina de 19 ani, care la un moment dat afirmă că a dormit până acum cu mulți bărbați, și nu se teme să o facă cu altul. Bun exemplu. N-am idee, pe parcursul celor 4 cărți: ce învață ea, ce facultate, de ce se comportă ca o nesimțită și în același timp se lasă manipulată de toți, cum se face că trăiește din aer și dragoste, de unde vin banii sau cum se întreține, cum poate afirma că îl iubește ca o nebună pe unul și în no time să-i cadă tavanul pentru altul. Mă opresc aici cu Irina, pentru moment, mă ia valul…

2. Matei – iubitul nr.1 al Irinei. – mister Edward Cullen + mr. Grey într-un ambalaj, doar ca cei doi nu erau cu luatul la palme. Deci, Matei este Matei, el apare doar când le convine celor doi iubiți (vă explic mai târziu). Nenea a reuși în câteva minute s-o cucerească pe tânăra Irina. Nu știu ce zic băieții, dar să fiu eu în locul ei, să fac eu asemenea figuri, nu o băgam în seamă deloc. De asemenea, cei doi nu petrec timpul mai ca deloc împreună, nu văd profunzimea acelei relații, de ce fire ea se ține, de ce se vor ei? Alooo, i need an explanation, please! Ăsta apare în peisaj doar când e nevoie de a adăuga un pic de intrigă și stingherire, să zică ceva super-mega-buper „inteligent” și să dispară din nou.

3. Roooobert 😃 – prințul pe cal alb, care este un amestec de Edward Cullen, mr. Grey și Făt-Frumos. Da, ăsta e un pic mai conturat și intersant, cu un ingredient în plus. Robert este fratele lui Matei, copil adoptat. Frate vitreg. Și da, Irina a făcut dragoste cu ambii. Îs frați vitregi, nu-i bai ))). Robert stă la cheremul lui Matei, și prin cumul Irinei. El este valetul casei, cum respiră Matei, așa expiră Robert. I-o aduce pe Irina pe farfurie lui Matei, chiar dacă plânge cu durere că o iubește, și ar face orice pentru ea. L-ați crezut? Mor. Robert face totul ce ar fi trebuit să facă Matei, dar la mințit ei îs frați de sânge!

4. Irina vorbește zilnic cu un necunoscut la telefon. Bun, nu e dialog, e mai mult un monolog, doar ea vorbește, la celălalt capăt este liniște, el ascultă tot ce-i spune ea. Și ea îi spune tot. Despre Matei, Robert, tatăl ei, dorințe, gânduri, plânge, Luminița, toate personajele care pot exista în toată povestea asta needucat de lungă. Nu știu de ce face ea asta, ea nu are idee cu cine vorbește la telefon, cui povestește ea cele mai ascunse momente din viața ei. Mai ține și un jurnal în care scrie toate evenimentele, și colac peste pupăză, cartea este povestită la persoana I, deci de 3 ori repeți tot? mda…

5. Personajele secundare sunt atât de neimportante în această carte, le-aș numi chiar mini-personaje, fără ele cartea ar fi la fel, lipsită de profunzime. Apar și dispar, uneori uitam cine sunt, bine că mi-am făcut notițe. Matei are o fetiță din prima căsătorie. Copila a rămas fără nume până pe la sfârșitul cărții, atât de importantă era! Să știți ce se mai „juca” Matei cu ea, ce legătură minunată, deși autoarea ne zice repetat ce tată bun este subsemnatul. De ce e tată bun? N-am răspuns la această întrebare…

6. Luminița apare doar ca să moară, dar Irina o iubește. dăăăăăăăăăăăăăăă

7. Oli este bunica care îndeplinește poftele, ce fel de carte fără așa un personaj.

8. De-ați spune că este o istorie de dragoste – pardon, eu percep dragostea altfel, pentru mine tortura și sentimetele bazate pe nimic nu înseamnă dragoste. Cum să torturezi tu omul drag 5 ani fără un motiv plauzibil? Ei nu au avut impedimente.

8.a. – Dacă vorbim despre istorie despre personaje care nu există în lumea reală – îs de acord cu voi 100%, și vă zic de ce. Nu există persoane în lume 100% rele sau bune. We are all bad or good in someone’s story.

9. Eu mi-am notat, în 4 cărți, 135 de contraziceri de idei sau descrieri. 135 Karl! Cum poate să existe o logică, or unora le place să fie tumăniți de inexactități. Pe mine mă durea capul de la asta.

10. Dialoguri – of. Dialoguri sunt, ele au fost scrise, ele au un sens, unul ascuns de inteligența mea mediocră și butaforică. În viața mea nu am citit dialogurile atât de rapid, zici că am pus pe fast forward. Mă opream doar la descrieri. Pardon, ele erau doar dacă era nevoie de o lacrimă-n plus, să descrie un sentiment, care anterior a mai fost descris o dată, dar cred eu că autoarea a decis că nu e fost foarte explicită, și și-a zis că nu rescrie, dar adaugă! Același sentiment scris cu alte cuvinte.
Sfinte Sisoe, și ce descrieri. Tot Google lacrimogen luat la kilogram, băgat la greu, pentru că asta e problema cea mai mare – cartea nu are greutate, și fără de ele nu s-ar vinde. Ce subliniază un om în carte?

Ce apreciază el cel mai mult? – Citatele alea care joacă-n strunele întinse. Șiapa măsâi de citate, îs kilometrice și ocupă pagini, una după alta. Că de ce să descrii tu un drum, ori o casă, sau o imagine per ansamblu, mai bine băgăm încă un citat.

– Știu și înțeleg de ce este iubită cartea asta: nouă ne place să fim mărinimoși, să plângem, suntem mioritici, și dacă oaia nu paște, o plângem, n-o mai dăm la carne. Istoria este atât de evidentă, fiecare emoție sau plâns este explicat atât de detaiat, de unde să mai existe interpretarea propriilor gânduri?! De ce să mai vrei să faci asocieri sau paralele. Analog, în literatura romană – nu are. Cine să mai vrea să ne stoarcă atâtea lacrimi?! Nu se găsește egal în lume pentru talentul și sfințenia copy-past-ului doamnei autoare.

11. Cartea bagă idei preconcepute în cap, așa cum o fac unele mame cu fiicele sau tații cu feciorii săi. Tu trebuie să…! ĂĂĂĂ, vă rog frumos, dacă aveți posibilitatea să evitați această carte, continuați. Nu există nicăieri scris că trebuie să. Fiecare alege și procedează după inimă și cap. dacă ai acceptat să faci ceva, fii bun și continuă, ori încetează dacă nu-ți place. De plâns putem toți.
Ce exemplu este Irina, care comentează la un moment dat că până la 19 ani a dormit cu mulți bărbați, mare treabă dacă o s-o mai facă cu încă unul?! Băi, nu-s ușă de biserică, dar nu știu cum aș răspunde unui copil la întrebarea: ce înseamnă mulți, ori ce număr e mulți? Voi ce ați răspunde?

12. Știți cărțile care te duc în poveste, închizi ochii și vezi locul? da?! Cartea asta nu e așa. Pentru că nu toți știu cum arată Snagovul sau undeva în Germania. „Ele e mari, și nu toți poate”. Google will help you, Irina e ocupată de altceva, să ne mai dea citate și gânduri cu lacrimi de fițe.

Notă? Asemenea cărți trebuie să stea pe un piedestal, sus de tot, unde să nu ajungă mână de om păcătos. Am citit câteva interviuri, și mi s-au lăsat cu impresia că nu sunt demnă de o asemenea creație milenară.

Și dacă e să fac abstracție de toată nesimțirea și nemulțumirea mea, cartea nu are fir narativ coerent, personaje pline, dialog pertinent, descrieri care dau amploare și grandiozitate, ideile par a fi copiate urât din alte cărți scrise de autori contemporani.

Concluzie: slabă? nu. Grasă? nici. Lipsită de valoare nutritiv-emoțională? Da!
Ladies and gentlemen of the grand jury, i rest my case.

p.s. sarcasmul a eliminat părțile unde-mi doream cu tot sufletul meu hain să înjur. pardon.

p.p.s. tanti Irina, Dante vă așteaptă, dacă înțelegeți despre ce vorbesc eu.

p.p.p.s. Fotografie preluată.

p.p.p.p.s…. am vrut să mai scriu câte ceva, dar tastatura protestează și se aprinde.

Ți-a plăcut recenzia cărții FLUTURI?

👉 Vezi toată lista de cărți scrise de Irina Binder

🔥 CUMPĂRĂ CARTEA FLUTURI CU REDUCERE DE PE:

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022
Titlu: Fluturi
Autor: Irina Binder
An apariție : 2012
Editura: FOR YOU
Nr. Pagini: 1000
Limba: Română
Gen Literar: Alte Genuri
Nota recenzorului: 1 / 10
Vizualizari recenzie: 7165

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Legendarii” de Tracy Deonn

Recenzie ”Legendarii” de Tracy Deonn

Legendarii, o poveste despre legendele Arthuriene După ce mama Brianei Matthews moare, aceasta încearcă să facă orice pentru a uita de durere și de suferință. Așa că programul pentru liceeni de la colegiul din Carolina de Nord pare cea mai bună decizie pentru ca Bree...

Recenzie „Achiziția” de TL Swan

Recenzie „Achiziția” de TL Swan

Atunci când ai un feeling bun în legătură cu o carte sau cu un personaj, urmează acel feeling pentru că știe el ce zice. Exact așa am făcut și eu cu Tristan Miles, pentru că am simțit o chimie super puternică cu acesta atunci când citeam "Escala". M-a atras mult mai...

Recenzie „Semipur” de Jennifer L. Armentrout

Recenzie „Semipur” de Jennifer L. Armentrout

Sunt doar cuvinte, iar cuvintele n-au nicio valoare. Numai faptele au valoare. După ceva timp, Jennifer L. Armentrout revine în rubrica mea de recenzii. În ultima perioadă m-am confruntat cu un reading slump cum nu cred ca am mai avut vreodată. Trebuia să știu că...

5 2 votes
Article Rating
Stella Popa este redactor Booknation.ro de 522 zile și a scris până acum 133 articole. Se află pe poziția 7 din 53 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Stella Popa aici.
Subscribe
Notify of
guest

1 Comentariu
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Ildiko

Aveti un curaj fantastic! Felicitari! Superba recenzia!