Străinul de lângă mine este o poveste de dragoste atipică dar cu multe asemănări din viața noastră de azi.
Alessia și Eduard se cunosc virtual și interior dar niciunul nu știe cum arată în realitate celălalt.
Deși Irina Binder se străduiește să contureze personajele ideale (sunt foarte frumoși fizic și au caractere puternice) totuși parcă le lipsește ceva.
Viețile lor, deși incitante și pline de încercări, parcă sunt descrise ca un CV și nu ca un tablou frumos, deosebit, cu nuanțe și umbre care poate fi interpretat liber de privitor.
Cu siguranță mulți cititori se vor identifica cu câte un moment descris în carte, fie el de impact sau secundar, însă această implicare cititor-personaj mi s-a părut cam platonică.
Irina Binder îmi lasă impresia că se chinuie tot timpul să găsească fraza potrivită. Ca si cum fiecare cuvânt ar fii analizat, șters, corectat, gândit în profunzime, să nu cumva să deranjeze pe cineva.
Talentul pare a fi cosmetizat mediocru, în loc să fie lăsat liber, să își facă de cap pe hârtie.
Câteodată sunt descoperite prea multe detalii, în loc să fim lăsați să interpretăm, să anticipăm, să presupunem, să simțim noi singuri.
Dar, acesta este stilul ei și cu siguranță publicul țintă căruia i se adresează exclusiv, va savura această lectură.
Poveștile de viață ale personajelor sunt încărcate de greutăți. În centrul tuturor stă lipsa iubirii fie ea părintească, amicală, a partenerului de viață sau a noastră față de noi înșine. Iar prin intermediul acestui epicentru puternic ni se dezvăluie secretul fericirii sau al nefericirii.
Poți să ai orice dar la fel de bine poți să nu ai nimic. Tot ce contează este dragostea!
Prezența sau lipsa ei ne definește reacțiile, dorințele, comportamentele.
De asemenea și sfaturile moralizatoare sunt foarte valoroase. Pentru unii pot fi chiar iluminatoare!
Pentru alții însă (eu) pare că judecățile de valoare ale personajelor nu își ating scopul până la capăt. Nu ajung până în interior ci se opresc undeva la mijloc.
Nu ating acea latură sensibilă după a cărei vibrație toți tânjim atunci când ne cufundăm în paginile cărților.
Irina Binder ne zice ce să facem ca să fim fericiți dar nu ne convinge.
Toți avem frustrări, neîmpliniri, lipsuri, vise irosite și puțini avem puterea să ne detașăm de ele cât mai mult și să ne trăim viața cât mai liniștiți, fericiți, împliniți.
Străinul de lângă mine ne ajută în acest sens, ne aduce cu un pas mai aproape de a face ceva mai bun și mai bine, pentru noi sau pentru alții, chiar de mâine!
Dar, așa cum am tot insistat de la început, mi-ar fii plăcut să facă asta, nu atingându-mă ușor pe braț și șoptindu-mi la ureche ceva dulce ci prinzându-mă cu putere de ambii umeri și scuturându-mă serios!
La unii poate e mai bună prima variantă.
Citiți și faceți-vă propriile voastre impresii!
Alte recenzii de la Irina Binder:
