Fiecare persoană își are propriile calități, dar și propriile defecte, așa-i? Există trăsături ce se încadrează în fel si fel de categorii, însă defectul meu de a subestima autorii români cred că face parte din trăsăturile multor cititori.
Deși nu sunt mândră de cele împărtășire mai sus, da, obișnuiam adeseori să izolez autorii români de lectura mea, însă nici mie nu mi-e foarte clar motivul.
Cu ce sunt mai presus scriitorii străini față ai noștri? Această întrebare mi-am adresat-o în momentul în care am cumpărat primele două volume din seria „Fluturi” de Irina Binder, care m-au surprins într-un mod plăcut, pot spune.
După câte se spune, seria prezintă însuși trecutul autoarei, structurat în mai multe jurnale și transformat apoi în cărți.
Irina, o tânără brașoveancă în vârstă 19 ani îl întâlnește într-o noapte pe Matei, un bărbat carismatic la vremea aceea, ce i-a furat inima fetei, ducând-o, împreună cu posesoarea, la Snagov, unde acesta locuia.
Protagonista părea să posede o viață perfectă, înconjurată de lux și de iubirea pe care Matei i-o poartă, însă de ce Irina se îndrăgostește de fratele iubitului său, Robert? Va urma drumul electrizant pe care inima i-l va dicta sau va merge pe calea rațiunii, rămânând alaturi de un bărbat pe care nu-l iubește cu adevărat?
Am admirat personalitatea complexă a Irinei, fiind o femeie matură, caldă, independentă și cu un suflet foarte bun, însă părerea mult prea bună despre propria-i persoană si unele ieșiri de-ale ei mă făceau să îmi dau seama că nu era perfectă, așa cum o descriau cei din carte, ci era un om, o persoană cu bune, dar și cu rele.
Datorită caracterului său, l-am adorat pe Robert de la prima la ultima pagină. Temperamentul său sensibil, iubitor, grijuliu și fermecător denotă sufletul lui frumos construit așa cum trebuie, ce se aseamănă cu cel al Irinei.
Mi-a plăcut personajul Matei la început, dar mi-am dat seama după scurt timp că iubirea pe care i-o poartă tinerei e una demonică, fiind foarte posesiv și neștiind să o prețuiască așa cum trebuie, motiv pentru care nu se implica în relație. Pe lângă cele menționate, în a 2-a carte, se comportă foarte urât cu Irina, ceea ce mi-a confirmat ce fel de persoană este.
Stilul de scriere al Irinei m-a captivat total, având sentimentul că iau parte la acțiune si trăind fiecare pagină prin aceasta, dat fiind că vorbea la persoana 1.
Textul cuprinde o întreagă tolbă de sfaturi utile pentru tot parcursul vieții.
Vor exista mereu oameni mai buni ca tine. Pe aceia să îi respecți și de la ei să înveți. Și vor exista mereu oameni mai slabi ca tine. Pe aceia să îi ajuți.
În afară de sfaturi și de descrierile superbe, volumul mai cuprinde și replici acide, unele dintre ele fiind destul de deranjante:
Irina: Ce faci, Zorro? Ai simțit puțin o femeie lângă tine și nu îți mai poți controla hormonii?Robert: Ia te uită, cine vorbea de hormoni…
Irina: Auzi, tu ai ceva cu mine? Am impresia că nu mă suporți.
Robert: Nici nu mă mir, la câte impresii ai tu…
Irina: Hai că ești amuzant. Măcar m-ai făcut să râd. Ești bun pe post de clovn. Pa, Zorro în călduri!
În ciuda părerilor negative pe care le-am auzit, am iubit aceasta carte, cu toate plusurile și minusurile sale. Încărcată de-o iubire nebunească pe care n-am mai întâlnit-o în nicio altă carte, și de situații în diferite ipostaze, ce te țin cu sufletul la gură, vă indemn cu multă sinceritate să lecturați acest roman!
Alte recenzii de la Irina Binder:
