Foarte bună. Foarte bine scrisă. Documentată, plină de informații interesante. O enciclopedie ambulantă despre lumea pescuitului și navigației oceanice pe vase mici.
Nu am văzut filmul, dar o să-mi fac timp să-l urmăresc sigur. Citind prefața autorului m-am speriat un pic. Deși liniștește cititorul și spune că n-a încercat să fie prea tehnic și să folosească noțiuni specifice și dificile pentru ignoranți, mă gândeam că o să mă încurc în termeni și denumiri. Am fost Toma Necredinciosul și m-am gândit că replica celebră cu „cine se scuză se acuză” se aplică sigur la cartea asta. N-a fost cazul. Și a trebuit să renunț la scepticism. Nu zic că nu mi-am prins urechile printre denumiri de cârlige, plase, nade, curenți, măsuri maritime și componente tehnice, dar cu o documentare minimă faci față perfect. Și chiar merită să-ți rupi un pic de timp pentru că sunt atâtea curiozități și informații interesante pe cale le afli încât n-ai avea scuză să nu profiți de ocazie și să aprofundezi puțin subiectul. De la tehnici de navigație în condiții meteo dificile, la tehnici moderne de pescuit, la modul de formare a unui uragan și până la senzația pe care o experimentezi când te îneci, autorul face o lungă expunere a istoriei pescuitului din zonă și a stilului de viață al oamenilor care practică această meserie, o viață izolată, aspră și periculoasă, aflată la mâna capriciilor naturii.
Nu este numai povestea scufundării vasului Andrea Gail și a morții întregului echipaj, deși aceasta este tema centrală, apar și poveștile altor vase prinse în furtună și lupta lor pentru supraviețuire, precum și poveștile celor care rămân pe mal așteptându-le întoarcerea, urmărind linia orizontului. Autorul face, de asemenea, o scurtă incursiune în istoria pescuitului în apele canadiene și americane de coastă de la începuturile acestuia în secolul 17 și până în prezent.
Un uragan matur este de departe cel mai puternic eveniment de pe pământ; arsenalele nucleare combinate din Statele Unite și Uniunea Sovietică nu conțin suficientă energie pentru a menține un uragan pentru o zi.
Bănuiesc că marea majoritate a auzit de această poveste, măcar datorită filmului care a beneficiat de un real succes. În octombrie 1991, în timpul a ceea ce lumea a denumit The Perfect Storm, una dintre cele mai grave furtuni înregistrate vreodată, furtuna care vine o dată la o sută de ani cum au spus experții, vasul de pescuit pești-spadă, ce se întorcea încărcat din larg, a dispărut fără urmă, fără să lanseze niciun semnal de ajutor, fără să mai fie găsit până în prezent. În ciuda eforturilor masive de a localiza epava pe fundul oceanului, totul a fost în zadar. Andrea Gail și echipajul ei au rămas dispăruți fără urme.
Având în vedere că nu au existat supraviețuitori, misiunea autorului este destul de dificilă. Ceea ce trebuie să facă este să presupună, să emită ipoteze plauzibile, dar să-și argumenteze și să-și susțină expunerea. Și o face foarte convingător. Primul lucru pe care îl face este să ne facă cunoștință cu cele șase victime, membrii echipajului. Și pentru asta a plecat în Gloucester și a luat interviuri de la membrii familiei acestora, de la prieteni, cunoscuți și cunoscători ai vieții de pescar.
Cei șase dispăruți: Billy Tyne, Michael Moran, Dale Murphy, Alfred Pierre, Bobby Shatford și David Sullivan nu erau la prima întâlnire cu marea, însă câțiva dintre ei chiar au simțit înaintea plecării că ar putea fi ultima. Își duceau viața de azi pe mâine, marea majoritate fiind divorțați, stăteau câte o lună pe mare și cheltuiau tot ceea ce câștigau în șase zile pe uscat. Riscul acestei meserii este enorm. Niciodată nu știi ce-ți rezervă marea. O captură uriașă sau un mormânt nemarcat. O barcă de dimensiuni destul de mici și șase lupi de mare, singuri împotriva naturii dezlănțuite, împinși de furia acesteia la limita rezistenței umane. O poveste ce a născut o legendă și o dispariție învăluită în mister, ce ne-a fost pusă la dispoziție de Art.
Să pleci pe mare înseamnă să mergi la închisoare, cu șanse bune de a muri înecat.
