Gargui de Andrew Davidson mi-a atras atentia cand am fost la targul de carte din 2009 sau 2010, nu mai stiu. Tocmai se lansa,l-am vazut si pe canadian.Pe atunci costa 50 lei,era laudata si extralaudata si chiar aveau de ce sa faca asta.Dupa 3 ani,am reusit sa o cumpar la sh. A meritat asteptarea. Mi-am implinit un vis si am citit o carte extraordinara.
Gargui este o carte magică la propriu, o carte care îți deschide apetitul pentru iubire și povești medievale, vise și romantism, dramă și tragism. Într-o exprimare ușor de înțeles, exploreaza mediul contemporan de viață și îl împletește perfect cu firul Evului Mediu. Include povești în povestea mai mare, povestire în ramă parcă se numea și fiecare capitolaș te lasă cu inima la gât, murind de curiozitate legat de ce se va întâmpla în continuare.
Începe într-un ritm accelerat ,prezentând în amănunt accidentul în care un om este ars pe tot corpul. Prezintă diverse evenimente din viața lui. Viața de actor în filme pentru adulti, dar și copilăria chinuită și lipsită de iubire pe care a avut-o. Un aer de mister și de bărbat macho ieșea din aceste pagini. Sare într-un ritm rapid din prezent în trecut și invers. După 100 pagini povestirea are loc doar în prezent. Până la 200 pagini a fost cam „moale” actiunea .Ajunge în spital. Ne sunt descrise procedee de tratare a arșilor cu vocabular medical, precizie elvețiană, am crezut că o să vomit. Apoi apare în viața lui o pacientă bolnavă de schizofrenie, cu care se împrietenește și ale cărei vizite îl vor ajuta să se refacă.
La fiecare vizită femeia îi povestește o poveste din Evul Mediu. E un fel de Sheherezadă modernă. Bărbatul ajunge să aștepte cu nerăbdare vizitele ei. Leagă o prietenie strânsă cu doi medici de acolo. Începe sa vadă cu alți ochi viața. Renunță la planul de a se sinucide odată ieșit din spital. Se autoanalizează, își dă seama că nu a iubit niciodată o femeie și că nu a avut prieteni adevărați. Pierde toți banii plătind spitalizarea. Ajunge în sfârșit să iasă din spital. Este dat în grija femeii schizofrenice , „Marianne Engel„.
Începe o viață nouă lângă o femeie la care ține și din „protejat” ajunge „protector”. Își dă seama că viața poate fi trăită și altfel decât obijnuia el, că există lucruri mai importante decât banii și cuceririle de o noapte și deși distrus fizic, considerat un monstru de alții, pentru prima data in viață se simte întreg și fericit, liniștit.
Femeia este sculptoriță de garguie și alți monștri. Are un ritm ciudat de lucru ,imaginile statuilor venindu-i în minte în noaptea când doarme dezbrăcată pe lespedea de piatră. Sculptează fără haine, încontinuu, bând ness și ascultând muzică la maxim. Nimic nu o oprește din munca sa. Are un vis în care i se spune că mai are 27 de statui de făcut până va muri. Sculptează în ritm rapid și într-o noapte se aruncă dezbrăcată în mare și nu mai iese. Bărbatul este anchetat, casa femeii îi rămâne lui, se va duce la nunta celor doi medici prieteni ai sai.
Nu mai zic nimic. cartea este fascinantă. E mult mai mult decât am scris eu aici.
Alte recenzii de la Andrew Davidson:
