Am făcut un MARE, dar MAAARE crush literar cu această serie. Mi-a plăcut foarte mult încă de la primul volum și recunosc, perioada în care acțiunea se desfășoară m-a cucerit total. Sunt foarte fraieră când vine vorba de Londra secolului XIX, îmi plac rochiile, îmi plac balurile și am adorat vibe-ul epocii. M-aș vedea fără probleme în pielea lui Audrey Rose, atât din punct de vedere a modului în care trebuie să trăiesc, dar și a pasiunii ei pentru medicina legală. Biologia m-a pasionat de mică și am iubit-o cu intensitate în liceu, având chiar dorința să devin medic la un moment dat. După ce am citit cu sufletul la gură despre Jack The Ripper și Dracula, a venit rândul lui Houdini să ne intrige și să trezească detectivul din noi. Consider până acum că primul volum a fost cel mai bun, dar și acesta se apropie voios de complexitatea primului.
În „Houdini. Marea evadare„, Audrey Rose, unchiul ei și Thomas pornesc într-o fascinantă călătorie la bordul navei Etruria, care îi va duce pe ape tulburi pe tărâm american. Evident, ei nu se pot relaxa sau nu pot avea parte de momente frumoase, pentru că ceva trebuie să se întâmple, care să le tulbure liniștea. În fiecare seară, la bordul navei, Carnavalul Clarului de Lună evoluează în mod magnific, cu Mefistofel în fruntea echipei sale de acrobați. Strălucind pe scenă este și faimosul Harry Houdini, care în acea perioadă încă își contruiește carieră și urma să devină unul dintre cei mai buni iluzioniști all time. Atunci când în fiecare seară au loc crime macabre chiar sub ochii spectatorilor, Audrey și Thomas trebuie iar să își reia rolurile de detectivi, să aibă atenția ascuțită și să pună cap la cap indiciile. Vor realiza în curând că toate crimele sunt o copie fidelă a cărților de tarot și atunci focus-ul principal o să fie asupra celor din echipa de circ.
Audrey este extrem de diferită în această carte, dar este o schimbare pe care eu am primit-o cu brațele deschise. Este mai îndrăzneață și încearcă să lase tradițiile și „ceea ce trebuie” la o parte, doar pentru fericire ei. Relația ei cu Thomas începe să câștige intensitate și acest lucru se vede clar în momentele lor împreună și în modul în care își permite să fie mai liberă și să își exprime dragostea mai libertin. Însă, Audrey devine și mai curioasă pe alte planuri, pentru că este o fată ce nu s-a regăsit în rigorile epocii sale. Pe vasul de croazieră îl cunoaște pe Mefistofel, un personaj care o să o intrige și o să o atragă, lucru care pentru ea este neobișnuit. Când vorbim de atras, vorbim clar de partea fizică, ceea ce implică un semi triunghi amoros, pe care l-am privit cu curiozitate și cu ceva emoții, pentru că nu vreau că nimeni să-l supere pe Thomas, un personaj ce mi-a ajuns la inimă foarte repede. Audrey învață pe acest vas să trăiască mai mult, să riște mai mult, dar învață mai ales din greșeli și din modul în care acțiunile sale pot face rău altuia.
Cartea o surprinde în ipostaze diferite și consider că a fost un volum destul de intens și bine scris, mai complex din punct de vedere informații. Autopsiile sunt mai dese, avem parte de un insights în lumea circului și o să vedeți ce frumos se îmbină totul.
Sper că v-am convins și vă doresc o lectură plăcută, pentru că această serie este genială și nu trebuie să o ratați sub nicio formă!!!!!! Eu am început deja să citesc volumul 4 pentru că nu am răbdare să apară în română la Leda Edge, deși așteptarea nu o să fie atât de lungă, o să iasă în curând în librării.
Alte recenzii de la Kerri Maniscalco:
