Romanul ” Identitatea” este desăvârșirea trecerii lui Milan Kundera de la slavonismul central-european la franțuzism, cu personaje, locuri și un stil literar impregnat aproape în totalitate de spiritul și convenționalismul galic.
Este de-a dreptuil uimitor cum sub sublimul act literar al lui Milan Kundera un subiect banal, ba chiar înspăimântător de anodin, se transformă într-un subiect extrem de complex în care filosofia și psihologia, care într-o covârșitoare proporție este baza inestimabilelor sale capodopere, reușește să zugrăvească existența personajelor într-o miraculoasă analiză a unduitorului lăuntric uman.
” Identitatea” are ca subiect un cuplu aflat în prag de despărțire, Chantal și Jean-Marc nemaiputând să găsească unul în celălalt ceea ce au crezut, cu naivă ardoare plină de suculența inocenței, că au zărit la începutul povești lor, când albul era alb și negrul doar negru, iar nemărginirea doar un capitol din viața lor care putea fi atins și simțit oricând la intensitate maximă.
În acestă carte Milan Kundera emană diabolicul societății actuale, pelagra firii umane și ciuma haoticei căutări chiar și atunci când, simțindu-te complet și împlinit cu ajutorul sentimentului iubirii adevărate, numai este nimic de căutat, presărând, aproape pe negândite, peste umerii celor două personaje tăioasa lumină a inter-relaționării situată, explicabil sau nu, undeva între sfidare și neputință.
Ce se ascunde dincolo de zâmbetul larg al persoanei pe care o iubești și te iubește? Dar dincolo de mătasea cuvintelor îmbietoare? Ce este dincolo de carcasa trupului? Aceste întrebări, gravate în sufletele oamenilor transfigurează,configurează și reconfigurează, urcând și coborând ritmul simțirii într-o halucinogenă redescoperire a vechiului fel de a fi care, chiar și atunci când când îl raportezi la trăirile alături de persoana iubită, totuși constați cu stupoare că nu se mai potrivește în vreun fel, și atunci, într-un mod firesc, te înspăimânți, descoperind perfida înstrăinare față de cei din jur, dar mai ales față de tine însuți, și atunci începi să te cauți, încercând să te regăsești, deși ști că nu vei putea juca rolul acelui Lazăr ivit din mormânt, pentru că cel care ai fost cândva nu poate să răzbată până în tentaculele acestui prezent.
O carte capodoperă!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Milan Kundera:
