O fată din Brooklyn, cu nume din Brooklyn și accent de Brooklyn și o copilărie grea de imigrant.
Stilul de scriere este copilăresc și simplu, specific unei fete de 12-13 ani care observă tot și învață din toate câte ceva, povestea este văzută prin ochii ei și redă toate detaliile și momentele trăite cu luciditate și emoție. Deși copil, înțelege tot ce se întâmplă în jurul ei, vede necazurile și mizeria, sărăcia, marginalizarea, neputința părinților, dar visează la un altfel de viitor și la stabilitate și siguranță.
În Brooklyn crește un copac urmărește copilăria lui Francie Nolan de la naștere până la împlinirea vârstei de 17 ani, la începutul anilor 1900. Fata este a treia generație dintr-o familie de imigranți, irlandeză după tată și austriacă după mamă. Părinții ei au fost născuți de asemenea în Brooklyn. Cei doi, mama și tatăl sunt diferiți ca ziua de noapte. Johnny este un pierde-vară, un romantic incurabil, care n-a avut niciodată o slujbă stabilă, cochetează cu muzica și cântă prin baruri și la nunți pentru câțiva dolari din când în când. Dar de cele mai multe ori e beat. La 20 de ani de trezește brusc însurat și cu doi copii și este îngrozit de situația în care se află, dar asta nu înseamnă că face ceva ca s-o schimbe. Dar este un om bun și sufletist, cu o voce minunată și de o frumusețe ieșită din comun, un tată atent și grijuliu, când este prin preajmă și nu este prea beat și un soț iubitor, dar încă neobișnuit cu viața de familie. Mama, în schimb, este o realistă și o pragmatică, cu o voință de fier. Muncește ca femeie de serviciu și își jură că cei doi copii ai ei vor avea o diplomă universitară. Katie, a cărei mamă a fost analfabetă, ca,de altfel, și una dintre surori, n-a terminat generala și înțelege că singura soluție pentru cei doi este educația. Singura cale prin care vor reuși să se realizeze și să scape din cartierul ăsta mizer și sărăc.
Mi-au plăcut ambii părinții, cu tot cu defectele lor, au fost puternic conturați și au dat impresie de real și veridic. Am avut și reproșuri și laude, atât pentru unul cât și pentru celălalt. Iar mama a fost o stâncă care n-a renunțat la planurile ei în ciuda vieții incredibil de grea, a lipsurilor și a sărăciei. Le-a amânat când n-a avut altă soluție, dar nu le-a abandonat. Scenele dintre fată și tată sunt foarte emoționante și, datorită lor, tatăl își spală unele dintre păcate.
Francie e un copil curios, singuratic, vrăjit de tot ce-i nou și dornic să învețe. În cartierul Williamsburg din Brooklyn viața este un calvar, nu numai pentru familia lui Francie, dar în marea asta de suferință, răutate și brutalitate, fata găsește și câte o rază de soare. O carte bună, o zi senină, o plimbare cu tata prin parc, o discuție ca între fete cu mama, un joc cu mătușa Sissy sau o pantomimă a mătușii Evy sunt clipele luminoase și magice care îi aduc aminte să zâmbească și o îndeamnă să meargă mai departe. Viața pentru un copil sărac în Brooklyn e plină de umilințe, jigniri, foamete, muncă, discriminare, prejudecăți, dar Francie e ambițioasă. Vrea să meargă la școală și deși totul îi stă împotrivă, nu se lasă. Și reușește.
Pentru că deși femeile Nolan par fragile, delicate, cu glasuri blânde sunt făcute din oțel subțire, invizibil. Și imposibil nu există în vocabularul lor. Iar Francie este un amalgam de lucruri bune și rele. Are talent de povestitor, este miloasă cu cei sărmani, are o voință neînduplecată, iubește viața și muzica, este blândă, păstrează în ea o bucățică din toate cărțile citite, își iubește familia cu disperare, își compătimește mama și îi e rușine de bețiile tatălui. Are spirit de observație, tăria supraviețuitorului și perseverența încăpățânatului.
Vede virtuțile și defectele părinților, și chiar dacă mama e cea care se spetește muncind pentru ei, tatăl este cel mai iubit, în ciuda alcoolului și a neseriozității. Pentru că așa e viața, nu-i spui inimii pe cine să iubească și de ce. Este o fată care înțelege răutatea oamenilor, dar chiar dacă știe că nu e vina ei că s-a născut într-o familie săracă, suferă când este jignită și umilită. Dar așa cum copacul Paradisului crește în curtea lor cimentată, între gunoaie, într-un spatiu strâmt, în ciuda lipsei de apă și îngrijire, la fel crește și Francie, muncind pe brânci, plângând, suferind și urmându-și visul. Colegiul.
Este analiza unui cartier animat, dar mizer, este despre sărăcie lucie, despre viața grea și imposibilă a imigranților din America, dar și despre copilării furate, inocență pierdută, maturizare forțată, perseverență, puterea familiei și iubire necondiționată.
Există și o ecranizare ‘‘A Tree Grows in Brooklyn” regizată de regizorul greco-american Elia Kazan şi lansată la 28 februarie 1945 după un scenariu al lui Frank Davis. Peggy Ann Garner a primit premiul Academy Juvenile pentru interpretarea rolului lui Francie Nolan, personajul principal al cărții, iar James Dunn, a primit premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru portretizarea tatălui lui Francie.
