O lecție de istorie
O carte extrem de bine documentată, realistă dar și ironică, hilară și (cred/sper) imparțială.
Se vorbește despre “o modă” (de mai bine de 700 de ani sau poate care a existat întotdeauna) ce a cuprins întreaga lume și care se aplicată și astăzi doar că și-a schimbat forma în care este afișată și percepută. Fondul însă e fix același.
La fel cum moda, arhitectura, muzica și arta franceză au fost replicate în versiuni mai șterse în toată Europa, și conceptul franțuzesc de maîtresse-en-titre a fost copiat pe întreg continentul. La sfârșitul secolului al XVII-lea, rolul amantei regale era considerat atât de indispensabil, încât până și rigidele regate germane au preluat modelul.p.13-14.
Avara Alice Perrers a lui Eduard al III-lea (1312-1377); grațioasa Agnes Sorel a lui Carol al VII-lea (1403-1461); madame de Maintenon a lui Ludovic al XIV- lea (1638-1715); minora Caroline Delacroix a bătrânului Leopold al II-lea (1835-1909); Camilla Parker-Bowles a prințului Charles al Marii Britanii (azi).
Eleanor Herman trece prin toate statele, epocile și curentele vremurilor. Nume, ani, locuri și evenimente istorice sunt legate de relațiile extraconjugale ale conducătorilor din acele veacuri.
Unele chiar au schimbat cursul istoriei, în adevăratul sens.
O lecție de amor
Ni se dau foarte multe detalii intime. Poate chiar prea multe, dar na..despre asta e cartea. Ne-am asumat și noi când am citit titlul.
Am simțit de multe ori că “se taie panglica” cu urale de bucurie sau dezgust, după caz, atunci când textul trece de la romantism la datorie și invers.
Era parcă o secvență dintr-un desen animat când publicul ovaționa “ieeeei”/“ooohhh”/“ieeeii”/“oooohhh” ori de câte ori personajele din arenă pierdeau sau câștigau.
Cam așa și aici.
Rușinea, decența și pudoarea erau făcute țăndări ca farfuriile sparte de greci la petreceri. Și “cioburile” lor erau călcate în picioare cu entuziasm și euforie.
Dar când “petrecerea” se termina curățenia devenea o muncă titanică. “Așchiile” rămâneau de multe ori înfipte adânc chiar generații de-a rândul.
Oricum ar fii, comicul punctează întotdeauna ideea principală și cred că aceasta este super-puterea acestei cărți.
Cel mai nepotrivit cuplu dintre toate a fost cel […] format din Filip, duce de Orléans, poreclit Monsieur, un travestit care prefera […] iubirea bărbaților […] și Charlotte Elisabeth […].
Charlotte Elisabeth a îndurat multe lucruri […]. Monsieur insista să o fardeze- sperând să o facă mai atractivă, dar ea se ștergea numaidecât. […]
O necăjea adesea furându-i rochiile și diamantele pentru a le purta el și iubiții lui. […]
Charlotte Elisabeth, nedorind să îl atingă în somn, stătea atât de aproape de marginea patului încât adesea cădea, trezindu-se speriată. […]
Când el a pus capăt relațiilor sexuale nedorite, Charlotte Elisabeth a fost tentată să le spună iubiților lui: „Sunteți invitați să vă înfruptați din boabele de mazăre; mie nu-mi plac”. p. 27
O lecție de viață
Am descoperit însă o lume total necunoscută a acestor maîtresse-en-titre. E adevărat că ele beneficiau de multe facilități dar cu ce cost?
Invidiate de lumea exterioară, trăiau un calvar inimaginabil în cea interioară.
Înconjurate de lux și tratate cu supunere absolută, erau obligate de circumstanțe să afișeze fix același fals portret ca și cel care li se afișa lor de către ceilalți slujitori.
Amanta regală nu își permitea niciodată să fie bolnavă, fără chef sau rănită. Zi/noapte, în suferință sau în extaz, ea era mereu veselă, săritoare și disponibilă. Ca o cutiuță muzicală a cărei cheie era întoarsă de rege după bunul lui plac.
Piesele de teatru, scenetele, actele și rolurile erau de fapt jucate în viața reală, zilnic, încontinuu.
Puterea de decizie era exclusiv în mâinile suveranului și oricât de multă influență aveau ele soarta li se putea schimba de la o zi la alta.
Ironia făcea ca tocmai privilegiile ce le erau acordate să fie gratiile propriilor închisori.
Au trecut câteva sute de ani bune și lumea cam tot pe acolo este.
Singura diferență e că piesele de teatru, scenetele, actele și rolurile jucate în viața reală, zilnic, încontinuu, dau reprezentații în spații mai restrânse.
