Întâmplarea a făcut să citesc cartea după ce am văzut filmul. De obicei, prefer cărțile, deoarece cred că ele aduc un plus de detalii și de emoție. În film, emoțiile sunt mai greu de exprimat, iar personajele par mai detașate unul față de celălalt. În foarte multe cazuri, filmul reprezintă o înșiruire de evenimente, fără esență. Însă, în acest caz, filmul a fost cel care m-a convins să lecturez cartea.
„Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes face parte dintr-o serie. Celelalte cărți din serie sunt: După ce te-am pierdut și Eu, și totuși alta. Din păcate, nu am avut ocazia să continui să citesc această serie, însă voi încerca să recuperez timpul pierdut.
Louisa și Will sunt personajele principale ale acestei povești. Will se luptă cu depresia în timp ce este țintuit într-un scaun cu rotile în urma unui accident. Tuturor celor din familie le este greu să interacționeze cu el, astfel că este lăsat să sufere de unul singur, fără șanse de a se recupera. Acest lucru îl determină să ia o decizie definitivă.
Însă, Louisa reprezintă ,,explozia” de culoare și energie apărută în viața lui Will. Ea este mult prea încăpățânată pentru a-l lăsa să sufere de unul singur și încearcă din răsputeri să îl scoată din stările sale, fără să știe dacă are șanse de reușită, sau nu. Chiar dacă îi pare rău pentru el, a știut că nu aceasta este atitudinea potrivită pentru a-l scoate din starea de letargie.
Mi-a plăcut tare mult modul în care a evoluat relația dintre ei și faptul că Louisa a reușit să își păstreze atitudinea debordantă în orice situație. Will a fost morocănos precum un bătrân și a reușit să mă enerveze în momentele în care încerca să o îndeparteze pe Louisa, însă am apreciat faptul că și-a schimbat atitudinea și a ajutat-o pe aceasta să se dezvolte personal și profesional. Cei doi s-au completat unul pe altul și s-au tachinat într-un mod absolut adorabil.
Ceea ce m-a întristat a fost neputința arătată de familia lui Will. Nici mama sa, nici tatăl său, nu au fost suficient de puternici încât să își ajute fiul. Au preferat să îl lase să sufere singur și să se adâncească în depresie. Nu concep faptul că cei doi au susținut că nu știu cum să îl ajute. Familia poate reprezenta singurul sprijin în viață, nu necunoscuții. Cei din urmă apar și apoi pot pleaca, însă familia rămâne mereu.
Atât filmul cât și cartea m-au făcut să văd partea pozitivă din această situație. M-au făcut să cred că există o șansă de a te bucura de viață chiar dacă ești la pământ, că întotdeauna există cel puțin o persoană care să vrea să te sprijine în orice situație și că iubirea adevărată, pură, există. Povestea reprezintă o lecție de viață pe care o recomand tuturor. Priviți partea bună a lucrurilor. Întotdeauna! Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Jojo Moyes:
