A fost interesantă cu un scenariu macabru și înspăimântător, dar un pic trasă de păr și neverosimilă. La urma urmei cât de greu poate fi să deschizi o fereastră și să țipi după ajutor. Sunt sigură că în centrul Manhattan-ului s-ar fi găsit vreo 2-3 persoane care să te audă. Dar, astea îs detalii. Să revenim la poveste.
Ești orfan, ai niște traume în spate destul de grave, ești șomer, ești falit, iubitul te-a înșelat și abandonat, trăiești pe canapeaua celei mai bune prietene și te simți o povară. Ești într-un oraș nou în care nu cunoști pe nimeni. Viața nu prea e o plimbare prin parc. Ai nevoie de o șansă, de un mic ajutor că să poți scoate capul deasupra apei. Iar când primești o oportunitate n-ai încotro și te agăți ca înecatul și de un pai. Dar paiul se poate dovedi a fi foarte alunecos și în loc să ieși la suprafață, mai tare să te scufunzi.
Jobul pe care Jules îl găsește constă în a locui într-un apartament. Da, ați înțeles bine. Primește săptămânal 1000 de dolari pentru a sta într-un apartament. Nu orice fel de apartament. Unul de fițe situat în buricul pieței. Într-o clădire renumită și cu un trecut macabru presărat de crime și accidente. Înțelegerea se încheie pentru o durată de patru luni, timp în care Jules este nevoită să respecte câteva reguli: fără vizitatori, fără nopți dormite în afara apartamentului, fără curiozități legate de ceilalți locatari. Discreție și liniște. Atât i se solicită în schimbul a câteva mii de dolari. O ofertă de nerefuzat, așa-i?
Jules găsește oferta un pic ciudată și suspectă, dar nu este în postura de a strâmba din nas. Are nevoie de bani și de un loc în care să stea, iar jobul asta i le oferă pe amândouă.
Mi-a plăcut Jules, care în ciuda celor două tragedii trăite, n-a renunțat și și-a păstrat instinctul de supraviețuitoare și de luptătoare. Singura ei problemă este că este mult prea naivă și are prea mare încredere în oricine îi iese în cale.
Ideea pe care se bazează intriga nu este nouă, autorul amestecând elemente de paranormal, ocultism și thriller pentru a menține suspansul la cote ridicate. Cartea are ritm și dacă închidem ochii la detalii neinspirate (care ar fi putut face diferența) te menține ancorat în poveste până la final.




