Recenzie ”Instabil” de Ruxandra Burcescu

de | oct. 24, 2024 | Beletristică, Literatură Contemporană, Literatura Română, Recenzii cărți

În Instabil, Burcescu atinge problema spinoasă a relațiilor familiale pe care a încercat să le pudreze cu puțin realism magic, idee care pe mine nu m-ar fi deranjat deloc (având în vedere că-s fan al acestei tehnici) dacă n-ar fi aruncat-o doar de amorul artei, făcând abstracție de ea după ce a complicat lucrurile încât au devenit imposibil de explicat. De fapt, întreaga poveste stă câș, într-un picior, chiar e (nu numai titlul) instabilă ca să mă exprim așa. Ideea de bază a poveștii este foarte interesantă și reflectă o realitate crudă a societății românești, dar execuția nu m-a convins. Poate că ar fi avut nevoie de un editor mai inspirat și de un final mai puțin dezamăgitor, ceva care să-mi rămână în cap ca o rezolvare. Dar pentru o debutantă e de urmărit.

Societatea prezentată, una ce se împiedică în cutume și bate pasul pe locul (în cazurile fericite, căci există și cazuri în care merge înapoi ca racul) redă perfect cadrul românesc ante și postrevoluționar. O generație de copii și adulți care își ignoră sau uită calitatea umană, o generație care se autovictimizează și compătimește fără a încerca să schimbe ceva sau să se facă bine. Respectul minimal, etica fiecăruia sunt ciuntite de egoism, lipsă de omenie, stimă de sine și responsabilitate, zero empatie, zero implicare, 100% acuze și arătat cu degetul.Tipic românesc.

O generație educată în tăcere, cu tăcere, în spatele ușilor închise, în care secretele trebuie ținute, în care copiii nu trebuie să audă acasă pentru că au ei timp mai încolo… să afle. Acasă gurile sunt cusute, acasă ești trimis la colț, acasă ești pedepsit dacă nu-ți vezi lungul nasului și te mănâncă limba.

Probabil Burcescu a vrut doar să ne arate drumul, iar noi avem misiunea de a învârti și răsuci în minte povestea pe toate părțile, de a cuprinde realitatea plină de variante cu propria minte și de a o înfășura pe axul care ni se pare că se învârte cel mai bine, descoperindu-i alternativa cea mai credibilă și captivantă.

Cartea transformă intriga în metabolism al disfuncționalităților vieții societății românești, construiește lumi prezente și le populează cu angoasele trecutului. Este vorba de forța posibilităților pe care mintea omenească le ia în calcul ca variante ale scenariului. Trauma transgenerațională, hățișul emoțional care ne leagă unii de ceilalți, din care ni se par imposibile evadarea și ruptura, sunt contraponderea tenebrelor noastre interioare, care rămân neschimbate și neinfluențate de natura sau de dimensiunea dezastrului ce ne înconjoară: o pierdere personală, o decepție, o iluzie destrămată, o revoluție, un avort, o sinucidere, un omor. Personajele lui Burcescu sunt construite din lumini și umbre, au suflu și voci, unele știu a cânta pentru a alina, altele pentru a te convinge să-ți asumi greșelile. Orice motiv ar avea cântecul îl vei recunoaște când îl vei auzi și mintea ta își va găsi drumul înapoi spre casă urmându-l. A scris frumos, simplu și crud debutanta aceasta, m-a plimbat prin copilărie, la scăldat, la furat, dar și la jelit. Mi-am mai bocit morții o dată, i-am pomenit în gând și iar m-am certat că n-am fost în stare să le pup mâinile până le-aș fi albit cât îi mai aveam în viață.

Răbdarea și toleranța nu definesc calitatea iubirii materne sau filiale în povestea aceasta. Multilarea emoțională a personajelor este palpabilă și pare că de la generație la generație taie și mușcă mai adânc. Pleci la drum de mic cu sacul doldora de vini, regrete și spaime preluate de la mumă-ta. Le cari în spate toată viața (afundându-le în uitare, dar conștient de ele) și le mai diversifici adăugându-le și pe ale tale, noi, lucioase și bine ascuțite. Traumele lor, ale celor ce ne-au adus pe lume, își taie drum în carnea noastră. Bagajul lor, vidat, strâns bine, făcut pachet mic, dar concentrat, este înghesuit în bagajul nostru. Nu lăsăm nimic în urmă, nu uităm, nu iertăm, nu tolerăm, nu clipim, nu jelim…că D-zeu ni le-a dat ca să le ducem, nu să le ignorăm sau, doamne ferește și mai rău, să le vindecăm…

Nașterea ar trebui să fie iubire și când nu e, suferința și durerea se împart. Plânge mama, plânge și pruncul și niciunul dintre cei doi nu e mai puternic decât celălalt, doar inocenți amândoi, cu inimile zdrobite și așteptările înșelate de …. viață. Nu știu dacă există relație perfectă mamă-copil, dar fiecare în felul ei este unică și ceea ce poate părea înverșunare și intoleranță pot fi în realitate grijă și frică mascată, cum se poate întâmpla și invers. Dar cu cât e spaima mai mare, cu atât e nivelul de toxicitate mai accentuat.

Cartea este o plimbare a cititorului prin iadul personal al personajului principal, calvarul ei de zi cu zi, nevoia ei de siguranță și de izolare, teama de marginalizare, discriminare, depresia cu care se luptă în fiecare clipă. Tristețea, revolta, fuga sunt armele cu care încearcă să lupte. Este lungul ei drum de întoarcere acasă, este terapia ei pentru vindecare.

Sunt multe episoade și scene legate de copii și traumele ce au dus la manifestările lor depresive. Sunt capitole dureroase și greu de dus, capitole ce arată cu degetul acuzator către generația în vârstă, către lipsa lor de cultură, empatie, responsabilitate, către lipsa terapiei potrivite, către neînțelegerea cauzei problemei. Imaginea depresiei este plină de forță, este un balaur metaforic ce-și ițește miile de capete din toate părțile. Mecanismul psihic fragil uman apare expus ca fiind lesne de depreciat și instabil, gravitând continuu într-o stare de vulnerabilitate însușită în urma golurilor emotive acumulate în copilărie sau și mai grav a abuzurilor. Pentru aceste suflete rătăcite și sângerânde sincronizarea cu lumea exterioară este o adevărată piatră de temelie, un test greu pe care prea puțini îl trec, o luptă dusă zi de zi cu propria minte.

Este o carte ce pledează pentru acceptarea imperfecțiunilor, este despre stigmat și depresie, este despre abuz și pierdere. Relațiile mamă-fiu și mamă-fiică, reprezentate de relația Dorina-Mircea și Angela-Lorelai sunt problematice și toxice și dezbat tema abuzului domestic.

Mi-aș fi dorit un altfel de final, nu unul fericit, ci unul mai clar, mai bine explicat și mai bine argumentat, dar sunt curioasă s-o mai citesc pe Ruxandra.

Titlu: Instabil
Autor: Ruxandra Burcescu
An apariție : 2022
Editura: HUMANITAS
Nr. Pagini: 232
Limba: Română
Gen Literar: Literatura contemporana
Nota recenzorului: 8 / 10
Vizualizari recenzie: 836

Alte recenzii de la Ruxandra Burcescu:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie “Unfu*k yourself” de Gary John Bishop
Recenzie “Unfu*k yourself” de Gary John Bishop

Ce titlu super mișto! Cartea asta e încadrată la secțiunea “Dezvoltare personală”, “spirituală” și “Sfaturi practice” dar sincer i s-ar potrivi mai bine categoria “Dă-ți o palmă și revino-ți” sau chiar cea pe care însuși Gary Bishop o pomenește: “oprește-te din...

Recenzie „Jurnalul unui librar” de Shaun Bythell
Recenzie „Jurnalul unui librar” de Shaun Bythell

Jurnalul unui librar este o carte de memorii, scrisă de scoțianul Shaun Bythell, despre provocările care vin la pachet cu meseria de librar, mai specific, de proprietar al celui mai mare magazin de cărți vechi, din Scoția. Librăria se află în Wigtown, și se numește...

Recenzie „Execuția” de Danya Kukafka
Recenzie „Execuția” de Danya Kukafka

Vreau să vă vorbesc despre o carte atipică, a cărei acțiune este foarte greu de prezis și de prevăzut, pentru că se joacă cu multe elemente interesante, care îi oferă o unicitate aparte. Ansel Packer își povestește viața de dinaintea momentului final al vieții sale -...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 5 ani, 9 luni, 24 zile și a scris până acum 601 articole. Se află pe poziția 3 din 16 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments