Toată lumea a auzit de Cassandra Clare și de seria Instrumente Mortale. Dacă nu de cărți, atunci de serial și tot a auzit.
Ei bine, și eu, ca un mic melculeț, am ajuns în rând cu lumea și am început seria.
În primul volum suntem introduși în lumea vânătorilor de umbre prin protagonistă, Clary. Ea are Vederea, poate vedea demoni, vânători de umbre și toate creaturile, dar nu știe asta, până într-o noapte, când la un club frecventat de foarte mulți tineri, vede un tip cu un păr deosebit de albastru, o fată extrem de frumoasă, și încă doi băieți periculoși, care par să aibă arme la ei.
Poate lucrurile nu stau atât de ciudate pe cât crede Clary, dar atunci când curiozitatea o face să-i urmeze pe acești tineri într-o cameră retrasă, devine martora unei scene ieşite din comun . Iar totul devine și mai ciudat când se dovedește că este singura care vede aceste persoane.
Primind interdicția de a se întoarce în acel club, după ce a „dat o alarmă falsă” și cu cel mai bun prieten care o privește suspicios, Clary se întoarce acasă, unde o altă veste o buimăcește complet. Jocelyn Fray îi mărturisește fiicei sale decizia de a se muta, însă Clary știe că ea îi ascunde ceva. Și este complet sigură de asta când un telefon o roagă să nu se întoarcă acasă.
Ea simte că ceva nu este în regulă, iar când intră în apartamentul lor, mama ei e de negăsit. Ceea ce găsește de fapt, este de o mie de ori mai groaznic. Un demon ravener, unul îngrozitor, o face să regrete că în urmă cu doar câteva clipe a pocnit vânătorul de umbre chipeș și a fugit singură acasă. Însă pentru propria viață, i se trezesc instincte și este în stare să facă orice.
Clary este atrasă în noua lume și aparține ei mai mult decât crede ea inițial. Odată ce ea hotărăște să o găsească pe mama sa, află secrete din ce în ce mai întunecate, din ce în ce mai oribile. Lupta pare să pornească între toate speciile, iar nimeni nu este de încredere. Și când se află că Valentine este cel care a răpit-o pe Jocelyn, lucrurile devin „nasoale”. Foarte, foarte nasoale.
Nevoită să se acomodeze în noul univers, protagonista încearcă să înțeleagă cât mai multe detalii necunoscute de ea. Detalii pe care ea le credea doar povești. Și poate s-ar putea concentra mai bine dacă vânătorul de umbre n-ar prezenta un ciudat interes față de ea. Iar acei ochi aurii… O, acei ochi, o vor duce în multe belele.
Orașul Oaselor este un roman fantasy destul de reușit. Și spun destul, pentru că, doar din punctul meu de vedere, modul de scriere mai lasă pe alocuri de dorit.
Despre lumea pe care o creează, nu pot să comentez. Chiar am savurat fiecare detaliu și totul a fost bine pus la punct, însă la unele pasaje pare să treacă rapid prin acțiune și uneori pare foarte detașat.
Personaje bine conturate și amuzante, plus un plot intrigant, cartea chiar este bună. O lectură ușoară, specifică adolescenților și poate fi citită și de cei care nu prea sunt adepți elementelor fantasy.
Acum știu doar că trebuie să termin odată volumul doi, pentru că pur și simplu, imediat ce te prinde povestea, nu o poți lăsa baltă. Chiar și în timpul orelor mă întreb oare ce vor mai face vânătorii mei de umbre în capitolul/volumul următor.
Chiar o recomand. Seria, cartea, sau autoarea. Cei care au citit vreau să mă ferească de spoilere, iar cei care s-au decis acum să o citească, le urez lectură plăcută!
Alte recenzii de la Cassandra Clare:
