Familia, familia înainte de orice. Dar ce faci când familia este obstacolul care îți distruge viitorul?
Engel propune o carte în care personajele sunt profund negative. O carte cu anti-eroi, dar unii pe care ajungi să-i placi în ciuda trăsăturilor distructive. Ne propune o familie disfuncțională, cu o istorie plină de traume care a format individualități tulburate și marcate. Mi-a plăcut foarte mult modul în care construiește personajele.
Eve își pierde fiica de 12 ani. Este găsită ucisă cu bestialitate alături de cea mai bună prietenă. Tot ce a încercat să clădească timp de 12 ani pentru a-i asigura fiicei sale un climat pozitiv a fost spulberat odată cu dispariția fetei. Eve nu mai are motive să se prefacă a fi un om decent, reputația nu-i mai trebuie, ce cred oamenii n-o mai interesează. Mi-a amintit de Rhett Buttler și Bonnie. Când Bonnie moare, Rhett își scoate masca bărbatului de lume, redevine canalie.
Eve, deși și-a repudiat mama când a născut pentru a fi sigură că mentalitatea și concepțiile sălbatice și primare ale acesteia nu vor otrăvi mintea copilului, se vede nevoită să se reîntoarcă de unde a plecat. Cu vorba bună și atitudinea politicoasă nu va reuși niciodată să găsească criminalul. Are nevoie de altă atitudine pentru a scoate șarpele din gaură. Are nevoie de cruzimea, detașarea și duritatea mamei sale chiar dacă asta o va distruge.
Acțiunea are loc într-un mic orășel din Missouri, un loc în care sărăcia a stagnat dezvoltarea și progresul. Genul de orășel în care oamenii, dacă n-au apucat să-l părăsească în tinerețe, rămân îngropați fără șanse de afirmare sau succes.
Mi-au plăcut femeile din carte suspect de tare, în pofida caracterului distructiv. Este imposibil să nu te conectezi cu Eve, să nu-i înțelegi furia, durerea, disperarea pe care le experimentează când lumea ei se prăbușește. În ciuda sărăciei, a dependenței, a relațiilor toxice, a abuzurilor, Eve a fost o mamă dedicată. E singurul rol în care a excelat, singurul pe care l-a îndeplinit cu dedicare și din dragoste. Dar îi este suprimată această fericire și redevine „gunoi”. Refuză să joace rolul mamei îndurerate și neputincioase care are nevoie de suport și de un umăr pe care să plângă. Eve nu vrea să fie compătimită, nu vrea milă, nu vrea să jelescă și să uite. Eve vrea să cadă niște capete și pleacă la vânătoare.
Finalul este intens și șocant, iar Eve își joacă rolul până la capăt. Mi-ar fi plăcut ca viața mamei sale să fie mai bine conturată, deoarece a fost celălalt personaj preferat al meu. O poveste despre abuzurile îndurate de femei, despre discriminare socială și sexuală, despre lipsa de șanse, despre dependență și sărăcie, corupție și trafic de droguri, în care stâlpii comunității sunt lupi pentru oameni.
