Recenzie „Învățare” de Tara Westover

de | dec. 23, 2020 | Educație, Familie, Memorii, Recenzii cărți

Sunt memoriile unei fete, al șaptelea copil dintr-o familie de mormoni din Idaho, o familie dominată de un tată abuziv și habotnic, o fată care până la nouă ani n-a avut certificat de naștere, până la 16 n-a intrat într-o școală și n-a făcut un vaccin.

Familia nu ți-o alegi și de aici pornește toată tragedia…

Nu știu cum simte dragostea un bărbat, dar știu cum ar trebui s-o simtă o femeie și care ar trebui să fie ordinea normală a priorităților. Pentru mine femeile care pun pe primul loc dragostea ptr soț, în detrimentul copiilor, nu sunt mame, sunt doar femei. Nu mă refer la certuri și mustrări minore, la prelegeri atunci când e cazul, la tras de urechi ca să îndrepți un comportament greșit, mă refer la conflicte majore, cum e cel din carte. Părtinirea mamei este de neînțeles pentru mine, și i-aș fi putut ierta multe scăpări, dar asta nu e tolerabilă deloc. Sunt cu atât mai înverșunată de când am auzit că a publicat o carte, o replică la memoriile fiicei.

De asemenea, mi-e greu să-mi imaginez comunitățile astea mormone, care încearcă să se rupă total de organizarea civilizată. Homeschoolingul lor îmi pare mai slab decât cel promovat în România, pe care nu l-aș testa niciodată pe copiii mei, nu la stadiul actual. Pot vedea diferența dintre homeschoolingul practicat de fratele ei Tyler și copiii lui (deși îmi ridică semne de întrebare opțiunea lui având în vedere nivelul lui de educație și trecutul) și cel practicat de soră-sa care își educă acasă copiii, deși ea e analfabetă.

O altă discrepanță a fost schimbarea bruscă de trai: de la o familie de gunoieri la un imperiu financiar, dar o pot accepta până la urmă dacă iau în calcul publicitatea salvării tatălui, promovată ca un miracol și ascensiunea fulminantă a afacerii mamei.

N-o să bat apa-n piuă pe habotnicie, e doar una dintre cauze, deși crește ca pericol spre final, dar mi-e imposibil să înțeleg de ce statul american nu s-a implicat și n-a luat măsuri în această familie disfuncțională. E clar că tatăl are probleme psihice: bipolar, schizofrenic, ceva nu e în regulă și incidente în care să fie implicate autoritățile au existat. Apoi e mama, care după primul accident percepe realitatea distorsionat și face diferențe majore între copii, și nu numai. Mi-a rămas pe creier acel clic, clic, clic și încrederea ei în comunicarea cu un Dzeu care îi vorbește prin degete. Ce e mai terifiant e că o întreaga comunitate are încredere în clic clic clic-ul ăsta…Ce e și mai îngrozitor e că nici tatăl, nici mama nu sunt analfabeți, când s-au cunoscut trecuseră deja prin școală și aveau o bază de educație civilizată și de bun simț.

Probabil e crud dacă spun că fratele acela abuziv și violent a fost până la urmă blestemul și salvarea ei. Dar nu-mi imaginez că ar fi ales să părăsească casa natală dacă nu era împinsă de la spate și obligată să fugă pentru a se proteja.

Apoi mi-e foarte greu să înțeleg cum a făcut față realității după ce s-a rupt de cuib. Când sistemul tău de referință pe care îl consideri corect, după care te-ai ghidat toată viața realizezi că nu e normal, cum o iei de la capăt? La 17 ani, ieși din gunoaie și ignoranță, singur, absolut pierdut și trebuie să-ți reconfigurezi și să-ți remediezi toată baza morală și etică, pentru că realizezi brusc și brutal că ai trăit și funcționat total greșit până atunci. Pentru că nu erau singurii mormoni, nu erau singurii care aveau această credință, dar erau singurii care chiar o practicau stoic. De noțiunile culturale, sociale, etc nu vorbesc pentru că alea cel puțin erau inexistente.

M-a fraptat cât de tare poligamia i-a zdruncinat credința și implicit toate noțiunile cu care fusese îndoctrinată de tată.

Sunt destul de uimită de capacitatea ei de a-și aminti. Vă asigur că nu e ușor să pui în ordine cronologică evenimentele dintr-o copilărie abuzivă. Se amestecă, se contopesc, detaliile se schimbă, multe sunt uitate, ceea ce rămâne neschimbat este sentimentul de impotență și disperare. Chiar și frica o poți suprima, dar rămâne senzația de sufocare, când o anumită amintire revine. Chiar și când ceva e în neregulă, chiar dacă nu ești absolut sigur de toate detaliile, senzația de sufocare e întotdeauna acolo…
Poate unora o să le pară exagerată puterea pe care un cuvânt repetat de cineva din familie o poate avea asupra psihicului. Poate nu-ți aduci aminte în fiecare zi de asta, dar cu siguranță îți aduci aminte întotdeauna atunci când ești la pământ, atunci când te vei întreba unde ai greșit?

Poate refulezi anumite amintiri, poate uiți anumite detalii, poate reprimi episoade întregi din ceea ce ai trăit, dar inima ta va ști întotdeauna adevărul. Nu în detaliu, nu în amănunt, dar la modul general, the big picture va fi mereu aceeași și rămâne lipită de tine ca abțibildul pe lunetă.

Dar e uimitor cât de mult a sperat că totuși lucrurile se vor schimba. După atâția ani, cunoscându-le habotnicia și extremismul ea a tot sperat că se vor redresa, că vor reuși să devină persoane normale, că vor alege să se integreze în societate, că măcar vor ajunge la un numitor comun. Alt aspect incredibil e că niciunul dintre copii n-a rupt definitiv legătura cu ei.

Ar fi multe, multe de spus despre aceste memorii în care multe întâmplări par exagerate. O să mă opresc aici, dar vă recomand s-o citiți.

Titlu: ÎNVĂȚARE
Autor: Tara Westover
An apariție : 2018
Editura: NARATOR
Nr. Pagini: 448
Limba: Română
Gen Literar: Biografii si memorii
Nota recenzorului: 9 / 10
Vizualizari recenzie: 1095

Alte recenzii de la Tara Westover:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Ispita bodyguardului” de Jennifer L. Armentrout
Recenzie ”Ispita bodyguardului” de Jennifer L. Armentrout

,,El o poate proteja de oricine, însă nu și de el însuși” Povestea din Ispita bodyguardului explorează aventura tumultoasă a unei jurnaliste, Alana Gore, și a bodyguardului ei, Chandler Gamble, într-o călătorie presărată cu provocări și atracție. Confruntată cu o...

Recenzie ”Al zecelea cerc” de Jodi Picoult
Recenzie ”Al zecelea cerc” de Jodi Picoult

Fiind încă în stare de șoc, nu pot începe recenzia decât așa: pe vremea mea, maică, lucrurile se făceau altfel…Ce m-a marcat așa tare? Jocurile de „societate” practicate de adolescenți în vârstă de 14-15 ani în secolul 21 strânși să tragă un chef. Doar că noțiunea lor...

Recenzie ”Casa dintre pini” de Ana Reyes
Recenzie ”Casa dintre pini” de Ana Reyes

Cât de ușor influențabil ești? Cât de greu te lași manipulat? Ce ai face dacă mintea ta ar deveni teren de joacă pentru altcineva? Casa dintre pini este debutul autoarei și totodată un thriller incitant, bazat pe o premisă înfiorătoare pe care n-ai vrea în veci s-o...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 5 ani, 2 luni, 12 zile și a scris până acum 579 articole. Se află pe poziția 2 din 15 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments