„Literatura horror/ de groază este un gen de literatură cu o capacitate ieșita din comun de a speria cititorii săi, de a induce sentimente de groază și teroare. Povestea poate fi supranaturală sau non-supranaturală.” Am tot găsit definiții ale stilului horror și toate au un numitor comun >> groaza. Stephen King este considerat părintele acestui gen literar, aducându-l pe culmile înalte ale gloriei, perfecționându-l până la rang de artă. Da, King este sinonim cu acest gen, pentru că din punctul meu de vedere el l-a definit, promovat și făcut celebru si „IT” este exemplul concludent.
Acest gen nu este preferatul meu, am știut asta când am acceptat provocarea lui „IT„, însă am fost atât de curioasă încât am zis că merită să risc, chiar dacă îmi va lua foarte mult să citesc această carte, pentru că sigur voi avea nevoie de pauze dese și mai ales de lectură pe timp de zi, în niciun caz noaptea. Pe lângă episoadele mele de spaimă, traumă și „mă urmărește cineva în casă noaptea”, trebuie să recunosc faptul că „IT” este o capodoperă, o carte care reușește să surprindă esență genului horror și să nu aibă egal.
Cartea vorbește despre o serie de întâmplări ciudate care au avut loc în orașul Derry din Maine, SUA. Acest oraș este cunoscut pentru evenimentele violente, disparițiile misterioase și oamenii agresivi și conflictuali, însă un fenomen ciudat se întâmplă o dată la 27 de ani, atunci când mulți copii dispar sau sunt omorâți. Cert este că Derry pare blestemat, asupra sa fiind în permanentă un val negru, de crime, violente și lucruri rele. „IT” este structurat practic pe 2 planuri, Then (anul 1958) and Now (anul 1985). Then surprinde povestea a 7 personaje Bill, Richie, Eddie, Ben, Beverly, Stan și Mike iar Now spune tot povestea lor, dat cu un forward de 27 de ani. Totul pornește de la uciderea fratelui lui Bill, Georgie, moarte care a declanșat lanțul blestemat de întâmplări în Derry. În 1958, eroii noștri știau cine a comis aceste crime sângeroase și chiar au reușit să îl învingă. După 27 de ani, criminalul s-a întors și cele 7 personaje trebuie să îl înfrunte din nou, deoarece a început iar să ucidă oameni nevinovați și ei sunt singurii care îi pot opri.
Cine este acest criminal? Nu are nume, i se spune Monstrul sau Pennywise sau IT, o creatură ce nu are gen. Se hrănește cu temerile victimelor, îi plac mai mult copiii și înainte să te omoare ia forma celui mai mare coșmar al tău. Timp de 27 de ani a stat într-o stare de hibernare, dar acum a ieșit din văgăună, însetat de sânge și răzbunare pe grupul de 7 care l-a învins în trecut. A observat că fiind deghizat în clovn atrage copilașii, deci a păstrat această deghizare mult timp. De unde și baloanele roșii pe care le oferea acestora să îi ademenească. De fiecare dată când IT era descris, mi se făcea pielea de găină, pentru că Stephen King are un stil descriptiv foarte bun, iar frică te face să îți imaginezi multe lucruri ciudate…Detaliile sunt surprinse uneori poate „mai detaliat” decât este cazul, dar am văzut că este o trăsătură pe care King o are și există tendința să plictisească puțin cititorul care probabil spune de multe ori: „Am mai citit asta o dată”.
De ce capodoperă? Cred că este un răspuns simplu. În primul rând vorbim despre Stephen King și nu cred că are o carte pe care să o fi scris urât, sau într-un mod neinspirat, fără un subiect complex și extrem de înfricoșător. Fanii lui King știu că el scrie cu un scop, în fiecare poveste sau fiecare relatare există un mesaj ce așteaptă să fie descoperit. Cartea abundă de mesaje evidente, deloc ascunse, pentru că nu este stilul lui King să se ascundă după figuri de stil. Abuz, crimă, răzbunare, vină, frică, discriminare sau prietenie sunt doar câteva din elementele care ies la suprafață și surprind prin sinceritate și prin modul în care sunt relatate. Face referințe și la cărțile lui vechi, dar eu având la activ doar 5 cărți ale lui, poate nu am surprins întocmai pe toate, sigur există mai multe. Am găsit de interes doar „Buffalo Bob” 🙁
„IT” este o carte dură, uneori poate prea dură, care urmărește un univers supranatural, crud și nemilos și modul în care 7 prieteni se revăd după mult timp să lupte din nou împotriva unei creaturi pe care aparent au înfrânt-o acum 27 de ani. Nimic nu este îndulcit, totul este relatat „a la King” și repet, nu o citiți noaptea, nu este o idee bună🙂
Alte recenzii de la Stephen King :
