Labirintul apelor a văzut lumina tiparului în 1994 și este scrisă de E. L. Doctorow. Cartea pare o amintire sau o poveste a unui bunic într-o zi ploioasă de toamnă.
Este o relatare a unui redactor al ziarului Telegram, ziarul principal al New York-ului dintre secole. Acțiunea este destul de bine definită în timp, evenimentele au loc undeva în timpul vieții celebrului Abraham Lincoln. În treacăt aflăm câte ceva și despre el, chiar și despre celebra asasinare a acestuia.
Redactorul nostru, domnul McIlvaine, este un tip experimentat, trecut prin năvodul vieții. Este în căutare permanentă de colaboratori, de gazetari. Unul dintre cei mai buni colaboratori ai săi este Martin Pemberton, un tânăr zglobiu, cu talent la scris. Printre altele se ocupă și de recenzii și face o treabă bună. Este însă un om atipic. Din motive ce țin de moralitate a refuzat moștenirea bogatului său tată, Augustus Pemberton, convins de faptul că acesta și-a obținut banii într-un mod imoral și ilegal. A preferat să-și câștige pâinea singur, dar să-și păstreze conștiința curată.
Tatăl său fusese răposatul, binecunoscutul Augustus Pemberton, cel care a făcut atîtea la viața lui cît să aibă din ce să-și rușineze și să-și umilească mai multe generații de urmași. Averea și-o clădise în timpul războiului, aprovizionînd Armata Nordului cu cizme care se desfăceau din încheieturi, pături care se topeau în ploaie, corturi care se sfîșiau la colțuri și postav de uniforme din care curgeau vopseaua. Numele generic pe care-l foloseam pentru astfel de mărfuri era cel de „cîrpeală”.
Din cauza asta colaborează cu acest ziar dar și cu altele. La un moment dat începe să-l chinuie fantoma tatălui său pe care îl credea decedat. Crede că îl vede de două ori și începe să-l caute, vrea să se convingă dacă e sau nu decedat.
Cu ocazia asta, dispare din peisaj și este motivul pentru care McIlvaine pleacă în căutarea sa, în New York-ul acelor vremuri. Este o călătorie oarecum inițiatică prin lumea de atunci. La pas mărunt, redactorul ne trece prin viața lui Martin dar și prin viața concetățenilor săi de atunci, întâmplare cu întâmplare, stradă cu stradă.
Trebuie să vă avertizez, cu toată sinceritatea, că ceea ce vă relatez aici sunt viziunile unui bătrîn. Împreună, ele alcătuiesc un oraș, un port important și un oraș industrial din secolul al nouăsprezecelea.
Așa îi cunoaștem și pe oamenii acelor vremuri, din când în când avem scurte reflecții despre oameni și ceea ce-și doresc ei.
Ca oameni, practicam excesul. Excesul în toate – plăcere, afișare vulgară, trudă nesfîrșită și moarte. Copiii vagabonzi dormeau pe străzi. Culesul de zdrențe era o profesiune. O clasă trufașă de noi îmbogățiti înflorea izbitor pe un fundal de mizeri în masă.
Pornim așadar în explorarea orașului și în căutarea lui Martin, un uriaș puzzle construit piesă cu piesă într-un mod interesant și atractiv. Fiecare mic indiciu pică exact la fix și are darul de a te face să îl cauți pe următorul, rezultând așadar o carte interesantă și captivantă.
Alte recenzii de la E.L Doctorow:
Ce vrea referentul sa spuna prin „…Martin Pemberton, un tânăr zglobiu, cu talent la scris…” ? Dar cu asertiunea naucitoare „Este însă un om atipic” ? Ce inseamna a fi „om atipic” ?? Dumnezeule, chiar nu puteti gasi referenti sau traducatori (nu-mi dau seama daca textul prezentarii este sau ba o traducere) care sa manuiasca corect limba romana ? Cred ca Doctorow ar rade cu lacrimi la citirea unor asemenea gugumanii.