Sinceritatea – iată cheia literaturii contemporane. Abordarea sinceră a unor subiecte dureroase îi creditează pe tinerii autori în fața cititorilor care par să aibă din ce în ce mai multe predilecții față de ceea ce lecturează. Prin urmare, mă bucur să descopăr autori sinceri și lecturi în care se simte emoția.
O astfel de carte este „Lanțul adicției” de Daniela Borțea (volumul 1). Cartea spune istoria Joannei, o fetiță de 10 ani din Polonia, pusă la grele încercări de viață, dar care reușește să le surmonteze, păstrându-și integritatea. Lecțiile pe care și le asumă o ajută să meargă tot înainte, scoțându-i la iveală potențialul uman și conferindu-i destulă coloană vertebrală cât să reziste în fața oricăror dificultăți.
Daniela Borțea scrie cu foarte mult suflet și cu fler, punând în paginile sale o narațiune clară, sensibilă, onestă. Concentrată maxim pe dimensiunea psihoemoțională a eroinei sale, autoarea construiește un roman fluent și fluid, care te ademenește și te poartă de la un capăt la altul, lăsând un final spre meditație și spre continuitate. Joanna este un personaj care se completează, în timp, mecanism care îi permite cititorului să urmărească în mod consecvent creșterea sa. Această maturizare forțată, împletită cu condiționările unei povești de iubire cu bune și rele, ne oferă posibilitatea de a vedea redimensionarea istoriei. Practic, autoarea își ia cititorii drept martori în lungul său periplu de narator, ceea ce mi se pare a fi o misiune deloc ușoară.
„Lanțul adicției” este înainte de toate o carte confesiune, prin intermediul căreia autoarea deschide anumite colțișoare ale spiritului, scoțând la lumină temerile noastre, nevoile noastre emoționale, dorința eroinei de a fi sincer iubită pare să se încadreze în imaginea de ansamblu a lumii, pentru că ne dorim asta cu toții. Această naturalețe a povestirii ne dă posibilitatea să empatizăm, să fim alături de personajele Danielei Borțea și să le cunoaștem dintr-o perspectivă orientată spre umanitate și credință în frumusețea unei iubiri.
Am apreciat stilistica corectă, construcția ideatică a cărții, maniera în care autoarea își plăsmuiește istoria și o maturizează treptat – toate la un loc au dat cărții acel șarm care te invită să o citești cu multă plăcere. „Lanțul adicției” este un roman despre nevoia de conexiune, de iubire și de loialitate într-o lume domnită preponderent de un confort uman egoist. Închei această cronică prin a recomanda cartea cititorilor sensibili, care caută în cărți tămăduirea propriilor răni. Sunt sigură că narațiunea din „Lanțul adicției” vă poate ajuta să găsiți echilibrul lăuntric de care aveți nevoie.
Alte recenzii de la Daniela Borțea:
