Liceenii de George Șovu este mai mult decât o carte, este povestea unei generații, pentru o generație. Este cartea după care s-a făcut un film, urmat de alte două. A fascinat și încă mai fascinează persoanele de toate vârstele, mai ales pe nostalgicii altor timpuri.
Liceenii sunt un grup unit de elevi de clasa a X-a. Deși au păreri diferite legate de școală încearcă să se înțeleagă și să treacă peste divergențe glumind. Îmi place tonul amuzant al cărții datorat în mare parte glumelor lui Ionică. Dacă ar fi să-i pun în categorii separate Mihai este sensibilul, timidul, Ionică glumețul, Dana intelectuala grupului, retrasă și de neînțeles pentru că nu lasă prea multă lume în inima sau viața sa, Geta fata populară, hazlie, de gașcă, Șerban, iubitul Danei, sportivul arogant și invidios, malițios, răzbunător.
Mihai și Ionică sunt prieteni la cataramă, se ajută, se sprijină reciproc. Mihai îl ajută pe Ionică să nu rămână corigent la matematică, iar Ionică pe Mihai să-i arate Danei sentimentele sale. Șerban și Dana au o relație tumultuoasă care se va termina datorită divergențelor de opinii și a temperamentelor diferite. Teama de profesori, încercarea de a face orele mai puțin plictisitoare, prieteniile și dușmăniile ascunse, Isoscel, atmosfera de cămin, totul compune o poveste ca de basm. O poveste atât pentru adolescenți, cât și pentru oameni mari.
Unii caută similaritățile cu poveștile lor din liceu, alții magia și inocența unor vremuri apuse, unei adolescențe pierdut, afundate în trecut. Pentru cei care au văzut filmul, cartea este mult mai bună. Oferă o imagine mai complexă a fiecărui personaj dezvăluindu-i modul de gândire, completând locurile pe care filmul le lăsa goale. În carte Ionică este mult mai deștept, Dana mai retrasă, Geta mai expansivă.
Autorul știe să creeze suspans, mister, momente comice dar și romantice. E un maestru al cărților sensibile, aș zice. Acel tip de cărți care îți atinge sufletul și te face să nu uiți niciodată ce ai citit.
Liceenii este o poveste a unei clase ce încearcă să reziste anilor de liceu fără să-și piardă din personalitate și inocență, fără să devină ranchiunoși, povestea unei iubiri ce așteaptă a fi trăită, o iubire ce va prospera fără efort, prietenie și frăție.
Liceenii veșnic veseli peste care timpul nu trece.
