În contextul unei lumi digitalizate, grăbite și racordate la influențele lingvistice externe este necesară promovarea unui discurs articulat corect românește. Astfel, Emina Căpălnășan, lector doctor la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, propune o incursiune în normele limbii române literare prin intermediul cărții Limba română de a(stă)zi. Apărută în anul 2019 la Editura Junimea, cartea nu se confundă nici pe departe cu tomurile de gramatici – greoaie și parcă inabordabile. De acestea o deosebesc, în primul rând, numărul de pagini atractiv mai mic. Dar cu adevărat important este conceptul de la care pleacă și miza pe care și-o propune.
Limba română de a(stă)zi problematizează realitatea discursivă actuală, insistând pe „materializarea cuvintelor în contexte cotidiene, dar și pe discursul viu al presei”. Mai mult decât atât, autoarea nu se sfiește nici de „mondenitățile și modernitățile lexicale”, termenilor „maletă”, „feedback”, „bomber” sau „trend” dedicându-le paragrafe demne de intrările din dicționar.
Survolând cuprinsul, dar citind cu băgare de seamă conținutul, ne vom putea lămuri frecventele dileme privind acordul sau folosirea corectă a unor forme de plural. Emina Căpălnășan ne lămurește, argumentând contextual utilizarea unei forme în detrimentul alteia. Sau se dezice pur și simplu de „prejudecățile lingvistice” în încercarea de a explica ce termeni acceptăm, ce termeni adoptăm, ce termeni adaptăm. Lecturând aceste capitole, vom înțelege și ne vom putea însuși corectitudinea pluralului „fiare de călcat” sau a construcțiilor „situațiile cel mai frecvent întâlnite” sau „[î]n ceea ce privește filmele de acțiune, nu mă pot pronunța”. În același timp, nu ne vom mai feri de utilizarea verbului „a prioritiza”, dar vom evita scrierea și rostirea hibridului „a vroi”.
Emina Căpălnășan ne oferă, prin spectrul contemporaneității, prilejul înțelegerii unor fenomene lingvistice în context, oferindu-ne totodată norma. Ideea de corectitudine trebuie înțeleasă pornind de la o imagine de ansamblu, iar varianta corectă este livrată în consonanță cu aceasta. Din acest punct de vedere, și chestiunea „i”-urilor sau articularea unor termeni proveniți din limba engleză vor deveni în curând desuete, deoarece vorbitorul are de-acum la îndemână formele corecte: „să fii sănătos”, „doi copii”, „voi fi”, „nu fi trist”, „să nu fii trist”, „clickul”, „jobul”, „weekenduri”, „o șaorma”/„două șaorme”, „un croasant”/„doi croasanți”.
Sigur că nu a fost uitat nici clasicul pleonasm, iar odată consemnată în paginile acestei cărți și „masculinizarea femininului” a căpătat un sens mai puțin abscons. Cu alte cuvinte, este încurajată folosirea termenilor „cercetătoare”, „ingineră” sau „profesoară”, dar nu și a variantelor „ministră”, „lectoriță” sau „decană”. Mai mult decât atât, pe lângă resursele consultate, pe care ni le pune la dispoziție prin trimiterile bibliografice, Emina Căpălnășan ne facilitează accesul la normă, făcând trimitere și la resurse online – bloguri, pagini web sau clipuri video.
Se-nțelege, deci, că perspectiva analitică pe care ne-o propune autoarea nu este numai una de actualitate, ci și una necesară. Ba chiar fundamentală într-un cadru cultural în care individul este și ar trebui să fie preocupat de cultivarea limbii. Coagulat la confluența atâtor paradigme gramaticale, conținutul ar putea părea ușor intimidant. Însă „caracterul practic” al cărții este revelat chiar de copertă – ludicul punerii în pagină a unor termeni, în duetul singular-plural, desvrăjește prejudecata și ne confirmă că e cool să știi să vorbești corect. În plus, prin stilu-i colocvial și antrenant, Emina Căpălnășan a reușit să ne mijlocească accesul la gramatică, oferindu-ne un „ghid interesant, actual și diferit” nouă tuturor celor pasionați atât de fond, cât și de formă.
Sursă foto: site-ul Editurii Junimea
Alte recenzii de la Emina Căpălnășan:
