Femeile au obiceiul să te testeze.
Cartea Literatura a lui Andrei Mocuţa am întâmpinat-o altfel decât mă aşteptasem; din mai multe unghiuri.
Mai întâi, că subiectul este departe de ceea ce crezusem că am ales. Literatura nu este un text teoretic cu inserţii psihologico-filozofice despre domeniul literelor; deh, judecata după ambalaj, iarăşi…în cazul acesta după titlu.
Apoi, că ea este de fapt un roman – de mici dimensiuni, e drept. Chiar unul în care îşi are loc şi dragostea.
Surpriza şi totodată marea provocare pentu mine: lumea ţigănească. Lume care, cumva, nu m-a atras niciodată, nici măcar pentru senzaţia de exotic-excentric.
Felul în care ea este zugrăvită în cartea tânărului scriitor nu am simţit-o mereu autentică, însă mi-a plăcut. La fel unele nume şi porecle, legile nescrise care dăinuie de ani, atenţia reţinută asupra unei străluciri mai preţioase decât a aurului: onoarea.
Literatura este numele unei ţigănci; una aparte, evident, de care un profesor-protagonist care mi-a plăcut de la primele rânduri se îndrăgosteşte cu prilejul lecţiilor ţinute în şcoala de “la capătul lumii.”
Pe lângă planul iubirii intervin şi altele, care fac un fel de joc al imaginilor; secvenţe care apar spontan, intercalate, când mai vizibil, când mai estompat. Textul l-am situat deci repede în tabloul literar postmodern.
În lumea lui Andrei (protagonistul) păşim simplu, firesc, direct, fără nicio pregătire.
Frazele în manieră personală şi limbajul nepretenţios instalează repede o atmosferă degajată, cu inserţii de amuzament; fraze inteligente cu substrat profund, deghizate în straiele banalului.
Instrumente ingenios alese pentru a materializa componenta psihologică ( câinele, de exemplu).
Iubitorii de magic şi ireal, de sugestii şi simboluri vor avea şi ei destule momente de savurat. Pentru că de pe la mijlocul cărţii fantasticul primeşte tot mai mult combustibil, până când acoperă aproape integral oameni şi locuri.
O pană de aur prin care se manifestă spiritul unui poet, insomnie şi zbor în noapte. Câteva menţiuni livreşti, un final imprevizibil, dar adecvat ansamblului.
Personal, găsesc acest roman ca pe unul care şi-a atins scopul.
Sădeşte interes, chiar şi în cazul unui cititor ca mine, care nu este chiar pasionat de fantastic sau de lumea ţiganilor. Amuză şi dă de gândit; induce relaxare.
Scriitorul. Andrei Mocuţa ( Andrei Lucian Mocuţa, născ. Arad, 1985) a urmat studii universitare de Litere, master în Comunicare interculturală şi deţine deja titlul de Doctor în Litere.
Are în spate o bogată activitate publicistică şi editorială, câteva premii importante şi calitatea de membru al USR din anul 2013. Printre alte titluri publicate se numără Nu există cuvinte magice (poeme, 2013) sau Trei povestiri ( 2010).
Jur, într-una din zile excesul de politeţe are să-mi grăbească sfârşitul.
NOTĂ: 8 / 10
Alte recenzii de la Andrei Mocuta:
e intradevar interesanta lumea tiganeasca……..imi place mai ales dupa ce am vazut recent filmul „Usturoi”