Luna din palat are ca spațiu temporal perioada dinastiei Tang a Chinei Imperialiste, o epocă de aur a evoluției şi progresului culturii şi civilizației chineze, o perioadă dominată de bărbați, ca de altfel, aproape toată istoria Chinei. Ca o femeie să atingă rangul de împărat era de neconceput, dar Wu Zetian a reuşit să devină singura femeie împărat din istoria acestei țări, un lider remarcabil, puternic, inteligent şi ambițios.
Povestea o aduce în prim-plan pe această unică împărăteasă în persoana tinerei orfane Wei, proaspat Aleasă în rolul de concubină a Împaratului. Povestea lui Wei are un potențial ieşit din comun, dacă dăm credit istoriei. O viață țesută din intrigi şi luptă pentru putere, pe care, din păcate, Weina Dai Randel a optat s-o prezinte într-o lumină romantică, în neconcordanță cu istoria. În locul unei adolescente determinată, ambițioasă, cu o inteligență peste medie, capabilă de orice sacrificiu în schimbul puterii, Wei este prezentată ca o tânară orfană, speriată şi mult prea naivă pentru lumea în care trăieşte. N-am recunoscut în Wei, femeia legendară, mintea sclipitoare, emancipată și neînfricată care a învârtit pe degete o dinastie. Aş fi apreciat o mai bună acuratețe a informațiilor istorice. N-am reuşit să rezonez cu Wei, n-am reuşit nici măcar s-o admir, deşi sunt impresionată şi fascinată de poveştile despre Wu Zetian, cea reală. Wei nu este dezvoltată ca şi personaj central al cărții, nu este analizată în profuzime, construcția ei este grăbită, iar atitudinea ei este, în multe situații, şovăielnică ceea ce nu m-a ajutat să regăsesc în ea liderul remarcabil. Poate în cea de-a doua parte a acestei serii, autoarea o să realizeze transformarea sa în femeia hotărâtă care a scris istorie.
Asia a reuşit întotdeauna să fascineze, vălul ei mistic, ce s-a conservat din timpuri imemoriale până în prezent, îți testează curiozitatea şi te prinde în mreje. Istoria chineză, divizată în dinastii, a cunoscut apogeul civilizației în perioada Dinastiei Tang, care este chiar perioada desfăşurarii acțiunii romanului. Este apogeul unui puternic avânt cultural, o epocă glorioasă a poeziei şi a picturii, curent care depăşeşte granițele țării, ajungând chiar şi în Japonia. Mi-ar fi plăcut ca autoarea să insiste pe această parte, pe dezvăluiri mai ample despre tradiții, cultură, civilizație, ierarhii, jocuri şi strategii politice și militare.
Lupta unei femei într-o lume a bărbaților
Ne este înfățişată o lume dominată de bărbați, în care drepturile femeii erau trasate clar şi nu includeau ideea de a conduce. Statutul femeii nu cunoştea noțiunea de privilegiu. Viața lor se învârtea în jurul treburilor casnice, procreere şi creşterea copiilor. Erau sateliți ai bărbaților şi privite ca proprietăți de stăpânii lor.
Copilăria este perioada liniştită şi fără griji a vieții lui Wei, în care este educată ca un băiat de puternicul ei tată, influențat de o prevestire glorioasă ieșită din comun. Este o fetiță rebelă, curioasă, puternică, ce are parte de o educație deosebită, născută într-o familie bogată și nobilă, instruită să citească, să scrie, beneficiind de o mare libertate comparativ cu eticheta vremii. Prevestirea aflată la cinci ani, începe să-şi facă simțită prezența de la vârsta de 12 ani, când, rămasă orfană, este chemată la Curtea Imperială pentru a deveni una dintre sutele de concubine ale împăratului Taizong.
Dragostea și destinul sunt doi cai sălbatici ce nu pot fi îmblânziți.
Având în vedere că scaunul de Împărăteasă era momentan liber şi disputat de zeci de concubine, împărțite pe ranguri şi importanță, comploturile pentru a-l ocupa erau la ordinea zilei. Închise în Palat, îşi risipeau viața şi îmbătrâneau, înainte de vreme, fără a-şi pierde, în cele mai multe cazuri, nici măcar virginitatea. Lupta pentru favoruri este acerbă și crudă. Relațiile de homosexualitate, adulter, sex sunt numeroase, chiar violente, și ocupă o mare parte din povestire. Intrigile femeilor și răsturnările de situație privind privilegiile, susținute de trădări, dușmănii, alianțe, crime, exiluri, torturi, pedepse complică la maxim această rețea. Suspiciunea, teama și neîncrederea sunt sentimentele care umbresc fiecare pagina și gând din carte.
Nu este o capodoperă, nu se ridică, din punctul meu de vedere, la nivelul cărții Împărăteasa Orhidee, care urmărește același personaj, dar îl tratează mult mai complex și cu multă atenție la detaliile istorice și culturale , însă a reușit să contureze în linii largi atmosfera de la palat și viața celor ce făceau parte din Curtea Imperială, rețeaua complicată de intrigi, trădări, alianțe, modul în care ambiția de a reuși transforma acele copile în adevărați monștrii plini de cruzime, maturizate mult prea devreme și într-un ritm mult prea alert. Wei se distinge prin inteligență și creativitate, dar, mai ales, prin ambiție. În ciuda multor momente grele, a tuturor piedicilor și a nenumăratelor eșecuri, nu renunță să spere că va reuși să atragă atenția Împăratului, de care depindea salvarea mamei sale. Povestea previzibilă și clișeică privind modul în care întâlnește dragostea nu este genul meu preferat de romance. Autoarea a optat pentru un personaj sensibil, influențabil, și mult prea naiv sentimental pentru a fi credibil comparativ cu realitatea, dar aștept cu nerăbdare și continuarea pentru a vedea cum alege autoarea să definitiveze metamorfoza unei orfane într-o Împărăteasă legendară.
I knew now: love and destiny were two wild horses that could not be curbed. They galloped in different directions and ran down different paths where streams of desire and hope would not converge. To follow one was to betray the other. To make one happy was to break the other’s heart. Yet I supposed that was part of life, a lesson we had to learn. To grow up was also to give up, and to build the future was to dissolve the past. The only thing we could do was hope for the best, to believe that the horse we chose would find us a safe destination.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Weina Dai Randel:
