Lupul de stepă de Hermann Hesse este o carte despre însingurare, pierdere, captivitate, solitudine dorită, unicitate și respingere a lumii exterioare.
Lupul de stepă este un animal care nu există, dar trebuie să recunosc că sună genial. Autorul a avut o idee sclipitoare când a ales titlul acesta. Știa că va prinde la public tocmai pentru că toată lumea se va întreba ce înseamnă, oare ce subiect are cartea? Lupul de stepă este reprezentantul acelor oameni care preferă să petreacă mult timp cu ei înșiși, fug de mulțimi și de prieteni sau familie doar pentru că le este mai bine singuri. Acei oameni pentru care singurătatea și solitudinea nu sunt același lucru, dar ambele se îmbină în ființa lor definindu-i, făcându-i compleți, pentru care singurătatea nu îi sperie, iar solitudinea nu îi plictisește/ oripilează. Știu ce înseamnă expresia lupul de stepă pentru că eu sunt un astfel de animal modern. Caut oamenii și îi resping cu aceeași forță cu care mă iubesc și mă urăsc pe mine.
Singurătatea este o modalitate de cunoaștere a sinelui prin meditație, introspecție și chestionare făcute în gând. Acea liniște exterioară care nu sperie, nu plictisește, ci delectează lăsând loc unor gânduri mari, profunde care fac destul zgomot când se luptă cu ideile mici și grijile de zi cu zi.
Harry Haller este omul care va fi denumit ca lup de stepă în carte. El transfigurează acest animal în sine prin faptul că nu este adaptat societății, nu își găsește locul nicăieri și deși își dorește să se sinucidă de atâta nefericire, nici asta nu poate face. Este trist și laș. Singur și singuratic. Unicat și ultimul rămas. Ca orice geniu neînțeles, are o fire duplicitară ce va ieși mai bine la suprafață după ce o cunoaște pe Hermina, o ființă asemănătoare lui care îl va ajuta să-și găsească un rost în viaă și să-și dorească să trăiască. Ei se aseamănă și se completează, formează într-un fel, cuplul perfect. În concepția lui Harry omul este format din două componente: cea spirituală și cea animală. Alături de Hermine va ajunge într-un loc magic, mistic ce îi va aduce în ceață percepția sa despre om ca tot unitar, acest loc se numește Teatrul magic și evenimentele care au loc aici îl vor schimba definitiv. Ne întrebăm dacă Hermine exstă cu adevărat sau este doar o percepție mentală a personajului.
Totul devine ambiguu și nesigur. Harry este acea parte nesigură, gânditoare, duplicitară din fiecare dintre noi și această carte ne poate ajuta să aflăm mai multe despre cum gândește un astfel de om. Ce îl motivează și ce îl bucură, care este sensul vieții pentru el și alte lucruri la fel de interesante.
Citate importante:
Lupul, însă, se lingea pe bot, se destinse şi se invioră, tot corpul i se încordă şi îşi recâştigă splendida sălbăticie…
…lipsa dragostei de sine te aduce In imposibilitatea de a-ti iubi aproapele, ca ura de sine are exact acelasi rezultat, pricinuind in cele din urma aceeasi izolare si deznadejde cumplita pe care le provoaca egoismul feroce.
Exista foarte multi sfinti care mai intii au fost pacatosi inraiti, chiar si pacatul poate fi un drum care sa te duca spre sfintenie, pacatul si viciul. O sa rizi, dar deseori ma gindesc ca poate si Pablo, prietenul meu, ar putea fi un sfint deghizat. Ah, Harry, sintem nevoiti sa bijbiim prin atita noroi si absurditate pina sa ajungem acasa! {i n-avem pe nimeni care sa ne calauzeasca, singura noastra calauza este dorul de casa.
Ciudate idei mai ai si tu despre viata! Asadar, ai facut intotdeauna niste lucruri complicate, iar pe cele simple nu le-ai invatat deloc? N-ai avut timp? N-ai avut chef? (“) Nu esti nebun deloc domnule profesor, ba chiar mi se pare ca esti prea putin nebun! Mi se pare ca esti destept, dar intr-un chip prostesc.”
Orice nastere inseamna despartire de cosmos, inseamna limitare, desprindere de Dumnezeu, innoire dureroasa.
Alte recenzii de la Hermann Hesse:
