Cartea „Mai mult ca Perfectul” de Aivi Dal m-a surprins de la primele pagini.
Atunci când am citit titlul nu îmi imaginam ce o să descopăr, cartea era înconjurată de mister și curiozitate. După ce am deschis coperțile am descoperit o poveste care nu m-a lăsat nici să respir, am devorat-o cuvânt cu cuvânt, îmi era frică să clipesc pentru a nu pierde acțiunea.
Încet, încet l-am cunoscut pe Mai mult ca Perfectul, un băiat din școala gimnazială care se credea perfect, mai bine zis se credea perfectul perfecților și nu ezita să le arate asta colegilor lui.
„Sunt perfect. Nu e vina mea. Așa m-am născut. La început n-am spus nimănui. Dar odată cu gimnaziul am simțit nevoia să mă confesez celorlalți.”
În fiecare capitol am trăit o nouă aventură și noi emoţii. Și cel mai important am adunat noi amintiri. M-am plimbat printre sălile de clasă, bucurându-mă de micile năzbâtii și incredibilele întâmplări alături de gașca de prieteni.
Capitolul meu preferat a fost „Eu cred în Moș Crăciun” unde Mai mult ca Perfectul încearcă să îl descopere pe Moș Crăciun, dar totul ia o întorsătură neașteptată.
„— La anul o să-l văd. Îl pândesc până îl prind.
— Ești fraier, a spus Paul. Nimeni din școală nu mai crede. Tu când o să te lămurești?”„Am deschis și am aprins lumina pe hol. Nu era nimeni. Lângă ușă erau o plasă cu dulciuri și un teanc de cadouri, din care ieșeau rămurele de brad. Apoi deodată s-a auzit un zgomot ciudat. Venea dinspre acoperiș…”
La final am rămas cu un gust dulce de nostalgie că aventurile s-au terminat și Mai mult ca Perfectul a ajuns să cunoască noi sentimente.
Recomand această carte celor care abia încep să descopere viaţa de adolescent, dar şi celor care vor să retrăiască bucuria acestei experienţe alături de Mai mult ca Perfectul.
Spor la citit!
