“Maidanul cu dragoste” este primul volum din ciclul “Bariera” scris de autorul român G.M. Zamfirescu. Din această serie fac parte 4 cărți, eu citind-o doar pe prima dintre ele. Celelalte titluri din ciclu sunt “Sfânta mare nerușinare”, „Cântecul destinelor” și „Bariera”, care dă și titlul seriei. Aceste 4 romane sunt dedicate mahalalei bucureștene, cu haosul ei mereu prezent. Chiar scriitorul spune despre această operă a sa că este un ciclu romanesc “gândit în patru anotimpuri”.
Romanul “Maidanul cu dragoste” a fost publicat inițial în anul 1933
Cartea aceasta este preponderent de dragoste. Însă atinge foarte mult partea socială, axându-se pe pătura de jos a periferiei Bucureștilor de altădată, dintre cele două războaie. Este și o bună analiză psihologică a condiției omului, a relațiilor dintre vecini, prieteni, soți, prieteni, etc. Subiectul romanului “Maidanul cu dragoste” se axează pe cancanurile, pe dedesubturile evenimentelor din sânul mahalalei bucureștene.
Fiecare personaj este pitoresc, își are toanele și înțelepciunea sa. Dar naratorul este un copil sfrijit, cu toate acestea inteligent și melancolic, ce visează să scape din casa cu nebuni, să vadă ce e mai departe de barierele periferiei. Cel mai mult mi-a plăcut de acest personaj inocent, care încearcă să-și depășească condiția. Și care este dezgustat de mocirla în care se scaldă toți cei din casa cu nebuni și din împrejurimi.
Din carte nu lipsesc pasajele despre sex, violență, analizele psihologice fine, descrierea modului de trai și a locurilor de muncă ale vecinilor din suburbie
Citind cartea vei da peste scene grotești, și totodată pitorești, scene care te vor scârbi, dar care te vor și impresiona. Aproape toate acțiunile personajelor sunt conduse de o sexualitate primitivă, relațiile dintre soți și soții, amanți și amante, prieteni, fiind bazate pe o dorință fizică animalică.
Vei fi oripilat de întâmplările din mahala, de nedreptățile pe care și le fac vecinii între ei sau chiar poliția, organ asupritor în secolul XIX. Majoritatea celor din casa cu nebuni își acceptă soarta și speră să moară pentru a scăpa de relele și viața grea de pe pământ. Morțile sunt la ordinea zilei. Fie din cauza mediului de muncă al mahalagiilor. Fie din cauza geloziilor, bețiilor și luptelor dintre haimanalele de acolo.
Eu sunt la a doua lectură cu romanul “Maidanul cu dragoste”. Dar citindu-l din nou mi-am dat seama de mai multe lucruri și am văzut faptele cu alți ochi, mai obiectiv. Cu toate acestea, am fost oripilată de unele scene și sătulă de relele comise de către bucureștenii fără prea multă minte. Nu dezic. Scrierea este impresionantă. O bucată pitorească de viață de om trăită fără prea multe visuri și speranțe într-o lume aflată între două războaie. O recomand a fi citită de către oricine.
