Doi programatori, o iubire secretă și o prietenie pe viață
Sam și Sadie s-au cunoscut după ce Sam a trăit cel mai îngrozitor moment al vieții sale. Ajunși la spital, cei doi fac cunoștință în camera de jocaă a spitalului. Deși erau doar niște copii, totul între ei este ca o dragoste la prima vedere. După 609 ore, după jocuri, încercări de evadare și opinii împărțite, viața îi poartă pe drumuri diferite.
Viețile lor iau diferite întorsături, până când, într-o zi, în stația de metrou, Sam o zărește pe vechea sa prietenă. Reuniți, cei doi sunt gata să cucerească lumea jocurilor. Cu ideile lor și cu talentul pe care îl au, totul pare atât de realizabil! După seminare și cursuri, cei doi prieteni talentați decid să pună bazele unui joc. Așa ajung Sam și Sadie să aducă în lumea tehnologiei joc după joc. Banii, faima și celebritatea vin în cele din urmă, însă mereu va lipsi ceva între ei.
Se cunosc de ani de zile, dar odată cu trecerea timpului, între ei au loc mult mai multe neînțelegeri decât ar fi crezut. Totul ar fi fost mai simplu dacă si-ar și împărtășit sentimentele, însă teama lor a fost mereu mai puternică. Au dat naștere unor lumi întregi, viața a trecut peste ei, au câștigat, dar au și pierdut. Însă ceea ce au pierdut Sam și Sadie încă dinainte să o fi câștigat măcar, este iubirea pe care au ascuns-o în sufletul lor atâta vreme. Mereu vor avea ziua de mâine, dar dacă anii trec, iar timpul nu va mai fi la fel de blând cu ei? Poate că mâine va fi altfel sau, la fel de simplu, poate că mâine nici nu va mai exista.
Opinia mea despre „Mâine, mâine, poate mâine”
Când am auzit că este vorba despre cartea anului 2022 de pe Amazon, aveam mari așteptări. Ideea părea una strălucită, totul părea că va fi o poveste impresionantă. Și poate că așa și este, căci am văzut păreri împărțite în afară, însă pentru mine nu a avut același impact. Povestea lui Sam și a lui Sadie este una foarte frumoasă, dar atât de puțin dezvoltată.
Și, cu toate acestea, este atât de lungă, cu mult prea multe detalii ce țin de gaming. Poate că pentru un gamer înrăit povestea este mult mai bună, deși mă îndoiesc. Personajele sunt drăguțe, ideea cărții este inedită, relația dintre cei doi este specială, Ba mai mult, jocurile m-au făcut chiar și pe mine curioasă, iar dacă ar fi existat, mi-aș fi dorit să le joc. Numai că această carte nu a fost tocmai ce credeam eu că va fi, din păcate.
Sper ca vouă să vă placă mult mai mult, mai ales privind toate premiile pe care le-a primit. Tocmai de aceea cred că este strict subiectivă opinia mea, văzând cât de premiată a fost această poveste anul trecut. Sper să aveți o experiență mult mai fericită cu „Mâine, mâine, poate mâine” decât am avut eu. Totuși, pentru că am auzit păreri foarte bune despre autoare, cred că voi da șanse și altor cărți scrise de ea! Wish me luck!
,,El avusese la dispoziție o grămadă de ani ca să găsească o soluţie, însă preferase să-și irosească timpul creând împreună cu ea jocuri video. Avusese la dispoziție o grămadă de ani ca să-şi rezolve propriile enigme. Iar acum vechea enigmă fusese înlocuită cu una nouă: Ce se va alege de mine când persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lumea aceasta e îndrăgostită de altcineva? Să-mi ofere cineva o soluţie, îşi spunea el în gând, ca să nu joc acest joc perdant până la sfârşit.”
Alte recenzii de la Gabrielle Zevin:
