Marșul morții prin Rusia. Călătoria mea de la soldat la prizonier de război este o carte istorică scrisă de Klaus Willmann, apărută în acest an la Editura Meteor Press.
Volumul este alcătuit din două părți: prima în care ni se prezintă începutul vieții protagonistului și a doua, cea mai voluminoasă, în care avem parte de experiențele acestuia în cel de-al Doilea Război Mondial. Eroul cărții este Lothar Herrmann, care s-a născut în 1920 în Breslau, un oraș din actuala Polonie. Cu părinții divorțați, acesta a rămas să locuiască cu tatăl, care de mic l-a trimis ca ucenic în artele zugrăvitului. Lothar se dovedește a fi un meșter pe cinste, astfel că repede își face un renume prin împrejurimi, abilitate ce îi va fi de mare folos în timpul războiului.
Începuturile dificile din război
Ca orice tânăr din acei ani, și Herrmann voia să își susțină țara în război, dorință ce i s-a îndeplinit la vârsta de 20 de ani. Însă, din cauza astmului de care suferea, acesta a fost nevoit să fie ținut pe bancă pentru câteva luni, urmând ca în mai 1941 să plece pe front cu o unitate de artilerie. Printre opriri, soldatul poposește și în România, cu care Germania era aliată la începutul războiului. Trebuie să recunosc că a fost interesant să citesc punctul de vedere al unui neamț despre locurile și oamenii români cu care s-a intersectat în acele vremuri.
Următorii ani îi petrece printre camarazi, dar tot timpul fiind scutit de marile încercări tocmai datorită talentului său de meșter. Însă, totul se schimbă în august 1944, atunci când România iese din alianța cu Germania și se alătură URSS-ului, astfel că soldații naziști sunt capturați ca prizonieri de război.
Chinul din prizonierat
De aici începe marea tortură pentru atâția mii de soldați germani, care sunt ținuți ca sclavi în lagărele rusești. Condițiile de viață nu sunt demne de nici un trai uman, asta pe lângă muncile grele la care sunt supuși.
Klaus Willmann reușește să surprindă într-un mod realist și brut situația tulburătoare a prizonierilor de război. Acesta trece de bariera unui simplu povestitor și își ia asupra sa toate experiențele răscolitoare prin care a trecut Lothar. De aceea, narațiunea la persoana I aduce cititorul mai aproape de scenele brutale ale acelor ani.
Salvat de talentul de meșter
Până la sfârșitul lui 1949, când este eliberat, Lothar devine unealta rușilor, care însă nu se sinchisesc din a-i folosi talentul de pictor pentru a-și decora și înfrumuseța locuințele. Acest mic talent se dovedește a fi vital pentru german, de multe ori acea mică bucată de pâine extra făcând o diferență ca de la pământ la cer în ceea ce privește alimentația precară.
Cartea are un ton destul de neutru, fără înflăcărări politice de nici o parte, însă nu lipsește partea emoțională, furnizată de către mărturiile necizelate ale protagonistului. Volumul vine și cu lecție amară, aceea că toți oamenii pot fi la fel de cruzi, indiferent de ce parte politică se află.
„Am realizat încă o dată că războiul îi dezumanizează pe oameni – fie ei germani sau ruși.„
O poveste pe înțelesul tuturor
Cu toate că nu citesc în mod constant cărți istorice, am lecturat foarte rapid acest volum, fiind captivată de mărturiile sincere și fără înflorituri stilistice inutile. Totodată, este interesant de văzut și punctul de vedere al naziștilor, soldații nemți crezând și ei, la fel ca ceilalți, că fac ceea ce trebuie prin luptele nesfârșite.
Recomand volumul Marșul morții prin Rusia. Călătoria mea de la soldat la prizonier de război iubitorilor de istorie și nu numai, fiind o lectură rapidă, nu greu de înțeles, dar și cu pasaje cu gravitate.
Alte recenzii de la Klaus Willmann:
