Cred că trebuie menționat din start că e o carte pe care o recomand fanilor lui King, adică celor care au înclinație către supranatural, paranormal și ocult.
Este o poveste bine gândită și cu un final elaborat minuțios care în mare măsură acoperă semnele de întrebare, dar nu chiar pe toate. Lasă și un pic de mister la latitudinea și aprecierea cititorului. Și poate că ăsta e un lucru bun, dar care depinde în mare măsură de cititor și de toleranța lui. Scepticii și realiștii vor ridica ușor din sprâncene. Eu am înțeles de ce a fost aleasă cartea horror a anului. Nu e o capodoperă, dar atmosfera este magistrală.
Acțiunea are loc prin anii ’40 – ’50 în Mexic și avem ca personaj central o tânără fată dintr-o familie parvenită, ale cărei interese îi desconspiră de la început caracterul frivol și superficial. Lui Noemí Taboada îi place să trăiască, să flirteze cu bărbați, să se îmbrace la modă, să danseze și să petreacă. Ajunsă la 22 de ani și-a schimbat deja specializarea pentru universitate de vreo patru ori, dar este convinsă că orice și-ar pune în cap va reuși. Frumoasa mexicană cu limba ascuțită și ten exotic este trimisă de tatăl său într-o misiune, o delicată problemă familiară. Vara sa, orfană, crescută în casa familiei Taboada, căsătorită pe fugă, s-a mutat cu proaspătul său soț în reședința familiei acestuia, o casă izolată, veche și decadentă, cocoțată într-un vârf de munte departe de agitația orașului. Familia soțului este de origine engleză, imigranți, proprietari de teren și mine, expropiați de revoluția mexicană, dar doritori de reafirmare pe care încearcă să o obțină făcând tot felul de mezalianțe. Nu este vorba de bani, scopul este mult mai însemnat. Zeul lor dorește să rămână nemuritor, cu avere sau ba e mai puțin important. Sângele trebuie reîmprospătat, ca să zic așa.
La un an de la căsătorie, tânăra soție trimite unchiului o scrisoare care îl pune pe gânduri. Înclină să creadă, știindu-i trecutul, că tânăra are probleme psihice care ar trebui să fie supuse atenției unui specialist. Drept urmare, își trimite cel mai bun mesager, tânăra urmașă, să ia pulsul evenimentelor și o autorizează să ia cea mai bună decizie în funcție de ceea ce găsește la fața locului.
Noemí nu e foarte încântată să părăsească viața de noapte din capitală, dar, ținând la verișoara sa și primind promisiunea tatălui că va putea urma universitatea dorită dacă nu-l dezamăgește, pleacă la drum.
Protagonista noastră este o tipă dezinvoltă și cu mult tupeu dacă ținem cont de epoca în care trăiește când femeile încă nu aveau drept de vot. Dar este un lucru de înțeles, fiind singura fată a tatălui său, este răsfățată, este plimbată și oarecum educată, chiar dacă hobby-urile ei nu sunt foarte profunde. Nu este o dezmățată, dar simte nevoia să testeze limitele, nu numai pe ale sale, pe ale tuturor. Personal mi-a plăcut, iar dacă ținem cont că este încă la o vârstă destul de fragedă are potențial. Mi-a plăcut și mai mult când nu a cedat și nu s-a lăsat intimidată chiar dacă era pe teren advers și aliați nu prea avea.
Bineînțeles că dacă personajele ar fi fost creionate mai adânc, dacă autoarea ar fi insistat un pic pe psihic, în loc de vorbe, lucrurile ar fi stat mult mai bine. Dar dialogurile nu sunt rele deloc, iar Noemí face față cu brio provocărilor, chiar dacă de multe ori se vede obligată să se abțină ca o domnișoară bine-crescută ce ar trebui să fie.
N-o să vă povestesc ce presupune această casă și care este motivul pentru care înspăimântă oamenii care vin în contact cu ea deoarece cred că fiecare trebuie să interpreteze lucrurile în propriul stil. Dar vă avertizez că este înfricoșătoare și întunecată, machiavelică și foarte puternică. Așteptați-vă la manipulare, la fantome, la demoni, la gânduri induse, la coșmaruri și bântuiri. Nu sunt singurele teme negative tratate de carte: găsim crimă, suicid, sechestrare, incest, abuz, posedare, rasism, sexism, eugenie și multe altele. Autoarea poate a exagerat puțin, dar până la urmă vorbim de un horror, așadar nimic nu e prea mult sau tabu.
Mie mi-a plăcut și am câțiva prieteni care sigur o vor găsi captivantă, dar nu pot nega că e o chestie de gusturi despre care o vorbă parcă spune că e de prost gust a fi discutate, nu?!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
