Mitag
o este primul volum al unei serii nemuritoare de fantasy, unică prin subiectul abordat și prin ideea inedită a autorului, care dă naștere unei lumi noi și încărcate de mitologie, magie și istorie.
La ceva timp după moartea tatălui, Steven Huxley se întoarce acasă, în locuința modestă de lângă pădurea Ryhope, unde își găsește fratele într-o stare… interesantă. Neîngrijit, ușor paranoic și misterios, Chris pare că a devenit o versiune mai tânără a tatălui său, măcinat toată viața de ceva din pădurea Ryhope. Dar ce anume?
Răspunsul la această întrebare e dat chiar de titlul cărții. Cuvântul ”mitago” este o încrucișare între ”mit” și ”imagine”, simbolizând, evident, imaginea unui mit. Nu vă voi explica ce înseamnă asta, deoarece aș spulbera din farmecul lecturii. Veți descoperi singuri, existența și originea mitago-urilor fiind dezvăluite în primele 50 de pagini ale cărții. Tot ce pot spune e că ideea creării mitago-ului (și modul în care aceasta a fost utilizată în roman) a fost genială, fapt amplificat și de talentul autorului, care știe exact când, cum și ce să descrie, cum să se joace cu acțiunile și cum să dezvolte personajele astfel încât povestea să fie mereu imprevizibilă.
Vorbind despre personaje, cartea se învârte în jurul lui Steven, care, venit din exterior, trebuie să descopere ce se întâmplă de fapt în pădure, care pare a fi influențată de mintea celor care pătrund în ea. Fiind inițial doar un spectator al magiei din Ryhope, el este curând nevoit să se implice, aventurându-se în necunoscut datorită fratelui său și al unei femei misterioase, a cărei origine vă va lua prin surprindere (ca 90% din tot ce se întâmplă de-a lungul cărții, de altfel). Pe fir intră și un fost pilot de război, amintirile legate de tatăl mereu absent și elemente din mitologia universală. Am apreciat cum Holdstock s-a preocupat de fiecare personaj în parte, dându-i volum, calități și defecte, făcându-l să pară cu adevărat real.
Cartea îmbină fantasy-ul cu puțină iubire, puțin război, mult mister și multă mitologie, pe care o tot amintesc tocmai pentru că a fost introdusă în poveste cu multă naturalețe, nepărând forțată în ciuda utilizării ei într-un mod… să-i zicem neașteptat. Și, dacă tot suntem la capitolul ”surprize plăcute”, pot spune că, spre deosebire de majoritatea poveștilor de dragoste din SF-uri/fantasy-uri, idila de aici chiar aduce un plus întregii acțiuni, antrenând în jocul imaginației și emoțiile cititorului, nu doar mintea. Un alt plus, menționat și mai sus, este stilul de a scrie al autorului: e practic imposibil să te plictisești citind, nu există timpi morți, iar descrierea, deși multă, e vie, naturală și are un rol bine stabilit în poveste.
Așadar, prin misterul ce reprezintă tema centrală a cărții, prin personajele tridimensionale, prin stilul antrenant în care e realizată și mai ales prin ideea originală pe care o are la bază, Mitago reprezintă o lectură obligatorie pentru toți împătimiții genurilor SF și fantasy… și nu numai. În afara observațiilor de mai sus, oarecum obiective, pot spune că, pentru mine, cartea asta a fost ca un puzzle ce se completa încet, încet, dar totodată își modifica dimensiunile, oferindu-mi informații noi, dar aducând la suprafață noi mistere. M-am îndrăgostit de personaje, de pădure – deși nu cred că aș vrea să merg vreodată acolo, speriată fiind de ce ar putea să producă mintea mea acelui spațiu -, de întreaga lume construită atât de frumos de către Holdstock. Vă recomand Mitago cu căldură, pe mine m-a impresionat și sper că vă va uimi și pe voi!
Alte recenzii de la Robert Holdstock:
