Este prima mea întâlnire cu Gabor Mate și deși genul acesta de carte nu este printre prioritățile mele, ideea cărții m-a acaparat și mi s-a părut un manifest ce trebuie promovat și cunoscut de cât mai multă lume deoarece trăim într-o lume strâmbă și ar trebui să punem cu toții umărul ca s-o îndreptăm. Pentru că am face-o tot pentru noi și binele general. În această carte genială, plină de spirit, învățăminte, sfaturi și concluzii, Gabor Mate explică de ce normalitatea în care trăim și căreia ne conformăm ca fiind justă, este departe de a fi sănătoasă și cu atât mai puțin justă. Desființează mitul a ceea ce noi numim normal doar pentru că așa ne-am obișnuit sau așa am fost educați să credem că e corect.
Ce înseamnă normal este doar o statistică. Să zicem că dacă ești în București și toată lumea din București și-ar tortura pisicile, ar fi perfect normal. Iar dacă nu ai tortura pisici, ai fi anormal. Dar iată ce greșeală facem, credem că normal e același lucru cu sănătos și firesc.
Este o carte ce abundă în referințe și statistici, în studii de caz, stufoasă, dar accesibilă care pune accent pe legătura dintre boală fizică și traumă psihică. Trauma nu este ceea ce ți se întâmplă ci ceea ce simți în urma a ceva ce ți se întâmplă. Trauma este văzută de Gabor Mate ca o rană și consideră că trebuie tratată ca atare. Trebuie să cercetăm cum ne afectează viețile această rană. Cum ne sensibilizează? La ce anume reacționezi instinctual pentru a hrăni nevoia de a te proteja? Ce impact are asupra vieții tale sociale? Traumele trebuie descoperite, conștientizate, asumate și analizate înainte de a fi vindecate.
În capitole scurte, dar dense, autorul analizează atât trauma ca rană vindecabilă, cât și legătura și influențele sale asupra corpului fizic. Trauma rezultată din abuz fizic sau emoțional generează un risc mai mare de dezvoltare a unei boli autoimune dacă este reprimată și necoștientizată. Șocul, durerea, grijiile sunt asociate cu ajutorul unor exemple reale și concludente cu boala fizică. Stresul este factorul decisiv ce-ți poate compromite autoimunitatea.
Ceea ce ne propune Gabor Mate este o chestiune de perspectivă, un exercițiu de eliberare a fricii și a furiei reprimate care reprezintă principalele pericole ce-ți inflamează sistemul nervos. Netratate și nerezolvate acționează ca declanșatori emoționali împotriva sănătății fizice. Stresul emoțional este inseparabil de stările fizice ale corpului în caz de boală. Depresia este asociată din ce în ce mai frecvent cu riscul de cancer. Face o legătură între tendințele medicinii moderne care vin cu statistici și studii de caz să confirme înțelepciunea tradițională și care susțin conexiunile dintre emoții și sistemul nostru nervos și sistemul imunitar, precum și predispoziția spre boală în cazurile cu traume și stres posttraumatic. Corpul nu trebuie analizat pe bucăți, ci ca un ansamblu care interacționează și ale cărui mecanisme se influențează reciproc.
Temele atinse sunt actuale și tratate în profunzime: abuz emoțional și fizic, traumă, creșterea și îngrijirea minorilor, naștere și maternitate, izolarea și reticența către socializare, parenting modern, bullying, pericolul culturii digitale, dependență, vindecare, comuniune spirituală. Vorbește despre importanța siguranței și despre nevoia de afecțiune în cazul copiilor și nu numai, insistând pe urmările negative în cazul lipsei acestora, despre riscul de a dezvolta o traumă în urma unei nașteri, despre tendința generală, socială de a refuza să interacționăm care se agravează de la generație la generație, despre the cult of perfect motherhood și parentingul izolat, despre bullying și efectele lui nocive în maturizarea individului, despre digitalizare și influența toxică a acesteia asupra dezvoltării copilului, despre dependența la scară generală și mitul că aceasta face durerea să dispară, despre medicina corpminte și importanța explorării acesteia în sprijinirea studiului bolilor fizice.
Normalitatea pe care societatea o promovează are o bază greșită, un fundament ce se susține pe prejudecăți, pe percepții eronate, pe neadevăruri, pe puncte oarbe, pe interesele avare ale unei ordini mondiale ce a uitat că noi, ființele umane, suntem cei care îi asigurăm supremația. Ne este prezentată o cultură toxică ce ar fi ideal să dispară, dar care nu poate dispărea până când noi nu conștientizăm pericolul și nu ne asumăm schimbarea.
Abordarea lui asupra bolii și traumei este foarte originală și pune accent pe vindecarea emoțională pe care o declară strâns legată de sănătatea fizică. Fără liniște și pace în suflet, boala nu poate fi învinsă. V-o recomand pentru o altă perspectivă asupra noastră, ca ființe umane, asupra naturii noastre complexe pe care trebuie s-o privim ca pe o unitate, ca pe un tot, atât la scară individuală, cât și la scară generală socială. Recunosc că m-a acaparat, m-a captivat și mi-a dat un suflu nou, drept pentru care mi-am comandat și Cum să ne păstrăm copiii aproape, scrisă tot de el care sper să-mi mai domolească neliniștea crescândă în privința capacităților mele de parenting și a intervenției pozitive în viitorul adolescentin al fiică-mii.
Boala este un rezultat al suferințelor transmise din generație în generație, al condițiilor sociale, al condiționărilor culturale, al traumelor din copilărie, al fiziologiei care suportă povara stresului și a istoriei emoționale a oamenilor, toate acestea interacționând cu mediul fizic și psihologic…Dacă, de fapt, boala nu este o entitate fixă, ci un proces dinamic, expresiv al unor vieți reale în situații concrete? Ce căi noi (sau vechi) de vindecare, de neconceput în cazul viziunii medicale predominante, ar putea rezulta dintr-o astfel de schimbare paradigmatică de perspectivă?
Dacă sănătatea noastră se află de fapt în afara corpului nostru? Absorbim în interior problemele mediului în care trăim? Un mediu stresant ne afectează viețile și sănătatea? În timp ce un mediu liniștit și sigur ne întărește imunitatea și ne prelungește viața?
Alte recenzii de la Gabor Mate:
