Romanul lui Adam Ross, Mr. Peanut, mi se pare asemenea păpuşilor Matrioska, David Pepin fiind personajul principal al cărţii, care te va duce cu el în poveştile a trei căsnicii defecte, de unde se ajunge de la ideea de crimă la fapte. Vei deveni chiar tu unul dintre personaje, încercând să găsești vinovaţi şi chiar să ajungi la o concluzie, dar fix când o să ți se pară că găseşti ieşirea din labirintul minţii lui David Pepin, a detectivului Sheppard si a lui Ward Hastroll ţi se vor nărui toate ipotezele. Să fie cei trei unul si același asemenea păpușilor Matrioska? Oare se rezumă totul la ceva atât de simplu după ce mintea ta a ricoșat după ce s-a izbit de fiecare cărămidă a poveștii? Cartea te va aduce în pragul în care nu există limită între imaginaţie și realitate.
El cu siguranţă nu se considera scriitor. Adevăraţii scriitori menţineau clare limitele dintre artă şi viaţă, nu-i așa? Făceau diferența dintre vise și viața de zi cu zi. Erau nevoiți să o facă.(…)Cartea lui devenise ceva cu totul diferit. Nu mai era o poveste. Era chair el.
David Pepin, fabricant de jocuri video, trece cu soția sa, Alice, printr-o mulțime de obstacole ale căsniciei, din cauza depresiei acesteia și a problemelor ei cu greutatea. David ajunge să scrie o carte, iar de aici se va ajunge la moartea soției sale. Integrați în poveste, detectivul Sheppard, fost doctor și detectivul Hastroll au și ei parte de probleme în căsnicie, de la înșelat și gânduri murdare la crimă și pedeapsă.
Toate crimele au un liant comun care te vor face să oftezi ușurat că ai găsit rezolvarea, dar ce se întâmplă dacă liantul ăsta dispare? Ce se întâmplă dacă toate variantele îți sunt dărâmate de faptul că nu știi pe ce parte a barierei dintre imaginație și realitate ești situat? Sau dacă niciunul dintre suspecți nu sunt plauzibili? Nu te speria de atâtea întrebări, cititorule, naratorul obiectiv îți va descurca ițele încurcate de David Pepin, dar nu ești curios cum va reuși să găsească acul în carul cu fân?
Cartea lui Adam Ross m-a târât printr-o serie de întrebări care au devenit aproape existențiale, fiecare cărămidă a zidului care nu mă lăsa să-i dau de cap poveștii îngreunându-mi și mai mult traseul. Cu toate astea, odată ajunsă la final parcă voiam să mă întorc în misterul romanului, simțindu-mă încă manevrată de farmecul și complexitatea lui Mr. Peanut.
Până data viitoare citiți cu drag.
Alte recenzii de la Adam Ross:
