„Un străin n-ar fi în stare să-i sesizeze suferința, dar eu, da. O poartă ca pe o haină grea pe care refuză să și-o dea jos, și altfel i se îndoaie genunchii de la greutatea ei.”
Totul pornește de la drama profundă trăită de două surori. Abi a avut cândva o geamănă, însă un eveniment tulburător din trecut i-a răpit-o, lăsând-o cu o vină pe care o poartă și astăzi. Trauma prin care a trecut, ce încă ascunde detalii neștiute, o urmărește pas cu pas. În încercarea de a se rupe de amintiri și de durere, Abi decide să se mute în Bath, sperând că un nou început o va ajuta să ajungă din nou pe linia de plutire.
Mutarea vine după o perioadă grea, marcată atât de episoade destabilizatoare cât și de o prietenie toxică ce aproape i-a spulberat echilibrul mental. Toate aceste lucruri rămân ascunse în ea, nimeni nu știe prin ce a trecut și nici nu trebuie să știe. Dar odată ce îi cunoaște pe Bea și Ben, se simte brusc atrasă în cercul lor, ca și cum ar exista între ei o conexiune inexplicabilă.
Poate pentru că și ei sunt gemeni. Poate pentru că Bea îi amintește de sora pierdută. Sau poate pentru că Abi caută orice substitut emoțional, oricât de greșit ar fi. Cert e că nu trece mult până când ajunge să locuiască în casa lor. Treptat, încearcă să se adapteze dinamicii lor uneori haotice, să țină pasul cu felul de a fi al prietenilor lui Bea. Însă asta devine cea mai mică problemă, căci în scurt timp încep să apară situații ciudate, tot mai neliniștitoare.
Scrisorile surorii ei dispar fără urmă, iar în camera ei apar bilețele amenințătoare. Realitatea pare să se destrame, iar povestea se rupe în două perspective care se ciocnesc constant. La fel ca Ben, prins la mijloc între două femei pe care le iubește, cititorul începe să se întrebe cine este de fapt cea rea. Bea, care pare să orchestreze tot haosul, sau Abi, care transformă totul într-o obsesie.
Opinia mea despre Surorile:
Surorile nu este o carte cu un fir narativ excepțional și nu se încadrează nici în categoria thrillerelor clasice. Totuși, există în ea o tensiune și o notă de disconfort greu de definit, iar termenul disturbing este, fără îndoială, cel mai potrivit pentru a o descrie.
Poate că impactul asupra mea este și unul personal, deoarece am un frate cu care mă despart doar câteva luni și, într-un fel, am crescut ca doi gemeni. Din acest motiv, mi-a fost dificil să citesc o poveste care se joacă atât de mult cu ideea de legătură frățească dusă la extrem, în mod bolnav. Pentru că unele elemente sunt pur și simplu revoltătoare.
De altfel, relațiile dintre Abi și Bea m-au făcut să mă simt foarte ciudat citind această poveste. Iar Ben nu este nici el departe. Finalul m-a surprins complet, ceea ce a ridicat puțin punctajul. Totuși, deși mă așteptam ca deznodământul să aducă o încheiere clară, nu a reușit decât să mă lase cu și mai multe întrebări.
Cred că intenția autoarei a fost să construiască o poveste șocantă, una care să provoace reacții puternice. Însă, chiar dacă acesta a fost scopul, pentru mine Surorile nu a fost o carte bună. Poate pentru voi va fi mai strălucită și sper să vă placă. Eu, în schimb, am nevoie de o altă lectură după aceasta. Una care chiar să merite!
