Trilogia scrisă de Liza Marklung este integral tradusă de Editura Trei și am fost destul de entuziasmată, mai ales că aceasta se numără printre autorii mei scandinavi preferați. „Muntele furtunii” este ultimul volum din serie și marchează acest final într-un mod frumos, dar nu într-un mod șocant, așa cum îmi doream eu. Pentru mine, primul volum a fost de referință și mi se pare în continuare cel mai bun. Acțiunea a mai scăzut din intensitate și voiam să o resimt în acest ultim volum, însă nu s-a întâmplat acest lucru în totalitate.
În toiul sărbătorii de midsommar din Stenträsk, iese la suprafață în mlaștină un cadavru și toată lumea presupune că ar fi soția dispărută a lui Wiking Stromberg. Dar se dovedește că e vorba de un bărbat, iar cauza morții nu este înecul: trupul lui fusese țintuit de fundul mlaștinii cu un țăruș înfipt în inimă, ca și cum ar fi fost vampir. Pentru Wiking, această descoperire înseamnă o călătorie amețitoare în trecutul absolut tulburător al familiei sale. Muntele furtunii — o cronică despre violență și dor, secrete și crimă — este a treia și ultima parte a seriei despre Stenträsk și pădurile din Norrbotten.
Deși cele 3 volume se pot citi și ca stand-alones, există anumite elemente care le leagă și recomand să citiți seria integrală, pentru că este mai ușor de înțeles. Cartea intră foarte mult în amănunte de familie, în relații și în sentimente, mai mult decât în ideea de crimă și de investigații. Este puțin atipică pentru genul Thriller, dar îmbină armonios mai multe stiluri.
Mi-a atras atenția într-un mod neplăcut modul în care a părut că Liza nu are idei în acest volum, pentru că le-am simțit răsfirate și uneori neclare. Tocmai din această nehotarare nu am știut exact cum să încadrez cartea, pentru că ideile s-au tot dus în toate direcțiile și m-au amețit puțin. Acțiunea are loc între prezent și trecut, în perioada anilor ’60, cu accent pe trecut, pentru că atunci au avut loc multe întâmplări care își vor avea răspunsurile in prezent.
Stromberg mi s-a părut interesant ca personaj și ca detectiv, însă din păcate, nu am reușit să îl urmăresc cu cea mai mare plăcere în acest volum, pentru că m-a plictisit puțin. Ce mi-a plăcut FOARTE mult la această carte este modul în care Liza a descris peisajele și zona scandinavă in general, de unde am putut să îmi imaginez foarte bine tot scenariul natural. Aici are un mare talent și am fost total îndrăgostită de ceea ce am citit.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Trei
