Noi îl avem pe Creangă cu Nică al lui, sud-africanii îl au pe Trevor, cel născut în afara legii. A fost distractiv, dar și trist să-l citesc pe Trevor și să înțeleg cum a făcut el cunoștiință cu viața și cu lumea. Are gust dulce-amărui povestea pe care o spune și bineînțeles că te duce cu gândul fără să vrei la stand-up. Și cred că a avut o idee genială să o scrie în acest stil deoarece altfel ar fi fost mult prea dureroasă și și-ar fi pierdut farmecul. În același timp, cu toată amărăciunea și nedreptatea care răzbate din text, e imposibil să nu te cucerească optimismul și încrederea pe care le degajă. Se folosește de-o limbă ascuțită, de o inteligență vie și de foarte multă sinceritate.
Nu știam mare lucru despre sud-africani și istoria lor, dar cel puțin am înțeles câteva noțiuni de bază, ca de exemplu ce e cu afrikaanderii și cu discriminarea rasială. Trevor spune o istorie ascunsă, o istorie rușinoasă ce e dorit a fi ținută sub preș. Pune pe tapet marile injustiții și tentativele inumane de exterminare a unei rase considerată primitivă și înapoiată. Spune cât de bestială și crudă este civilizația, cât rău a făcut și câte victime are pe conștiință.
Omul alb și mult aclamata lui superioritate care a dezrădăcinat familii și a ciopârțit triburi întregi, care a umilit, abuzat, hărțuit și marginalizat doar de dragul unei ideologii absurde, plină de prejudecăți și cutume.
Succesul lui Trevor, parcursul, afirmarea și cariera lui sunt palme peste obrazul fin și arogant al acestei rase superioare. Palme meritate care ustură mai tare decât orice fel de violență fizică sau răzbunare crudă. Deși s-a născut într-o lume în care nu avea loc, a reușit să se situeze deasupra celor care l-au discriminat într-o manieră demnă și fără a-și renega apartenența atât de hulită. Copilăria și adolescența lui Trevor au fost marcate de nevoia de apartenență. Nici alb, nici negru, simțindu-se în plus în ambele tabere, Trevor a experimentat de mic discriminarea și marginalizarea. În acea perioadă existau trei categorii rasiale: albi, negri și de culoare, iar ultimele două erau în mod obișnuit supuse unui tratament abuziv și nedrept de către prima. Trevor, considerat de negri cam spălăcit și de albi prea colorat, a fost nevoit să cerceteze de care dintre cele două aparține, de fapt. Măcar de data aceasta, alegerea i-a aparținut în totalitate, fără intervenții externe.
Trevor a apărut în urma unei relații interrasiale, care la acea vreme, în perioada apartheidului era pedepsită cu cinci ani de închisoare. 5 ani de închisoare pentru că ai îndrăznit să iubești! Cum sună asta?! Din fericire, a avut o mamă îndrăzneață și temerară care nu s-a dat bătută nicicum. Dar, oricât de aprigă și determinată ar fi fost, n-avea putere să-l protejeze total.
Cartea este totodată și o scrisoare de dragoste pentru femeia care i-a călăuzit pașii, care i-a oferit cele mai bune sfaturi, care l-a uimit și contrariat continuu cu dârzenia și curajul ei, cu dexteritatea și abnegația cu care a reușit să evite regulile și să-și urmărească visele.
Bineînțeles că m-a captivat redarea atmosferei și a stilului de viață din mahalalele din vecinătatea Johannesburgului, cartierele de negri din afara orașului, apărute la jumătatea secolului trecut în perioada apartheidului ca urmare a legilor absurde de segregare, mahalale în care Trevor ajunge să petreacă mult timp în perioada adolescenței într-o încercare eșuată de a câștiga ceva bani prin speculă, bișniță și afaceri ilicite.
Trevor, folosind aceeași formulă pe care o folosește și ca gazdă a The Daily Show, comentează cu umor acid absurditățile legilor impuse de apartheid, punând accept pe situația sa personală și imposibilitatea de a se regăsi complet în niciuna dintre categoriile rasiale existente: nici în cea albă, nici în cea neagră. Câteodată revoltat, câteodată amuzat, câteodată uimit sau umilit și din când în când chiar îngrijorat, ne face un raport brut și crud al vieții în apartheid și din perioada imediat următoare dispariției acestuia. Pentru a depăși limitele impuse, a relaționa cu oamenii și a-și face un rost în lume s-a folosit de limbaj și de afinitatea de a prinde și de a vorbi ușor dialecte: Xhosa, Zulu, Afrikaans, Sotho, etc, dar și de umorul și firea lui exuberantă.
Cartea lui Noah este o poveste despre rasism, sărăcie, violență, inegalitate socială, dar și despre dragoste, supraviețuire și succes.