Recenzie „Nestemata pierdută” de Raluca Butnariu

de | dec. 7, 2021 | Ficțiune, Literatură Contemporană, Mister, Recenzii cărți, Romantism, Suspans

🔥 CARTEA NESTEMATA PIERDUTĂ ARE REDUCERE PE:

Nestemata pierdută: Unele cărți nu se citesc, ci se trăiesc! Atunci când autorul îți deschide poarta către o lume cu propria-i peniță, nu îți rămâne decât să intri și să-i savurezi Tărâmul la maxim.

Prea puține cuvinte am pentru a descrie ceea ce am citit

Nestemata pierdută este cireașa de pe tortul format din cărțile Ralucăi Butnariu. Doamne cât a înflorit această autoare! De la un roman la altul, i-am putut urmări evoluția spectaculoasă, savurând mereu felul cum îndrăzneala și curajul ei de a se avânta în miezul imaginației ei, lua amploare.

În primul rând Nestemata pierdută reprezintă un cumul de evenimente succesoare romanelor anterioare. Bucuria mea a fost enormă atunci când m-am reîntâlnit cu persoajele dragi mie, cum ar fi Braxthon, Rosalind, Anne, Nicholas și mulți alții. Acțiunea continuă în strânsă legătură cu Umbra Nopții și Trandafirul scoțian și prelungește deznodământul nestematelor, conturând în același timp, o nouă poveste de dragoste într-o atmosferă plină de suspans.

Dacă îți place recenzia cărții NESTEMATA PIERDUTĂ, atunci vezi 👉 lista cărților scrise de Raluca Butnariu

Theodor și Lisandre

În prim plan îl avem pe Theodor Davenport, Nestemata declarată moartă în Umbra Nopții și regăsită în Trandafirul scoțian. Acesta se reface încet după lunga perioadă în care a fost ținut prizonier și torturat de Lefroy. El se antrenează zilnic și țelul lui este să se răzbune. Urmărit de demonii trecutului, care îi umbresc zilele și nopțile, acesta începe să simtă o oarecare atracție pentru cea care a contribuit la salvarea lui, Lisandre.

Frumoasa Lisandre este o tânără văduvă, mamă unei superbe fetițe, cu un caracter hotărât și cu o inimă mare. Dorința răzbunării o determină să intre în Suita Cleopatrei, pregătindu-se pentru momentul revederii celui care i-a dat viața peste cap.

 Pentru ea, oamenii erau oameni, indiferent de statutul lor: servitori, cameriste, valeți, grăjdari, ajutoare în bucătărie, grădinari. Fiecare era o prezență fascinantă, avea o poveste de spus, o rană de vindecat, o îmbrățișare de primit. 

Dedicată în totalitate creșterii fetiței ei, ea este fascinată de atenția pe care o primește micuța ei, Francesca, din partea lui Theo. Personajul ei este complex, afișând adesea mai multe fațete ale caracterului ei: de la mama grijulie sau tânăra înțeleaptă și hotărâtă până la femeia dispusă să-și joace cărțile, lăsându-se purtată de dorința pe care o nutrește pentru Theo.

Foarte mult mi-a plăcut personajul ei! Chiar și numele ei, stilul ei ca femeie și dezinvoltura cu care reușea să se remarce prin gesturi sau replici plasate la momentul potrivit.

Nestemata pierdută conține umorul tipic autoarei

Vai, și daa! Replici savuroase din partea tuturor persoajelor sunt presărate prin toată povestea cărții, făcându-mi lectura delicioasă!

N-am leșinat niciodată înainte să fiu primită în ospeție la Kensinghton, mărturisi ea cu privirile ațintite în gol. Asta este a doua oară când o pățesc de când sunt aici. Probabil că e ceva în aer, medită cu voce tare, țuguindu-și buzele o idee. Oricum, dacă aș fi știut că paloarea mea trezește în dumneata o asemenea reacție, te asigur că aș fi pus-o în practică încă de acum două luni. Așa că întărește-te, milord, pentru că am de gând pe viitor să excelez la dat ochii peste cap.

Pe deasupra, stilul sfătos al Lisandrei ne oferă dialoguri interesante în care ea își manifestă părerile despre viață.

Sinceritatea este o calitate pe care foarte puțini oameni o practică în vremurile noastre și chiar și mai puțini o apreciază cu adevărat.

Am adorat felul cum a prezentat capacitatea ei de a fi mamă, prin proprii ochi. Nu cred că există mamă în lumea aceasta care să nu se fi întrebat măcar o singură dată:” Sunt oare o mamă bună?”. Ei, ea ne spune astfel:

– Nu știu ce fel de mamă sunt, dar știu exact ce fel de om îmi doresc să ajungă Francesca atunci când va fi adult, rosti ea, punând paharul direct pe podea. Îmi doresc să fie o femeie demnă, sigură pe ea, orientată spre propria-i fericire. Vreau să pășească peste orice prag cu fruntea sus, să nu judece pe nimeni indiferent de circumstanțe, să-și ofere inima doar acelora care vor ști să-i prețuiască spiritul minunat. Îmi doresc să o cresc cu aplecare spre respect, iubire și îngăduință față de slăbiciunile omenești.

Ofelia – sora lui Braxthon – o surpriză plăcută

Începerea sezonului lung și balul pentru debutul celor 3 tinere, au readus-o în scenă pe Ofelia, un alt personaj drag dintr-un roman anterior, găsindu-se de data aceasta râvnind după Ethan Sutherland. Am iubit pasajul în care aceasta se autocaracterizează într-o notă amuzantă și plină de sarcasm.

Trebuia neapărat să învețe să dea din gene, așa cum făcea Henrietta Parker. Exersase și ea de două ori în oglindă, însă cum genele ei nu erau lungi de o milă ca cele ale Henriettei, clipitul mărunt o făcea să arate ca o bufniță scoasă din scorbură și aruncată drept în mijlocul unui pajiști însorite.

Este important de știu faptul că Ofelia va fi un pion importat în acțiunea cărții, autoarea lăsând spațiu destul pentru interpretări și deducții pentru încă o poveste de dragoste.

Acțiune. Adrenalină.

După prima jumătate a cărții, acțiunea devine alertă odată cu informațiile pe care protagoniștii le află despre Lefroy. Ei planifică o cursă pentru acesta din urmă, dar lucrurile se complică pe parcurs, deznodământul îndreptându-se spre fatalitate. (Un aspacardin servit în timpul ultimelor 200 de pagini, ar putea ajuta puțin) Adrenalina urcă vertiginos, personal, am avut momente când efectiv am uitat să respir.

Riscăm în fiecare zi câte ceva, Theo. Riscăm să ne îmbolnăvim, să pierdem pe cineva drag sau ceva important, să suferim sau să murim călcați de trăsură. La fel de bine cum, riscând, s-ar putea să descoperim lucruri extraordinare, miraculoase, superbe, care să dea sens fiecărei respirații, bătăi de inimă, gând, gest și zâmbet al nostru. S-ar putea, riscând, să descoperim calea spre fericire.

Un alt citat pe care îl ador. Atât de multe spune și e atât de potrivit oricăror timpuri.

Urmărit de zbuciumul trecutului său, Theo are adesea momente de nesiguranță, în care preferă să aleagă o viață solitară, nedorind să deranjeze în vreun fel cursul vieții celor dragi lui. Acest fapt mi-a dat puțin peste cap așteptările finalului, dar l-am înțeles pe deplin. Într-o societate condusă de scara ierarhică, titluri și averi, Theo avea toate motivele să simtă astfel.

Dar cum femeile se gândesc la toate, pentru că:

Ei bine, poate că bărbaților le plăcea teribil să joace biliard cu destinul, dar uitau cu desăvârșire un detaliu minor, dar extrem de important: creta cu care-și lustruiau tacurile era de gen feminin.

Nestemata pierdută – Un roman minunat!

O carte de excepție! O carte care, ușor ar putea concura cu clasicii cărților romance! Avem atât de multe elemente care ne fac lectura de-a dreptul savuroasă! O multitudine de mirodenii literare, iz dulceag de umor… și… un amor atât de bine conturat! Și dacă tot am ajuns la acest capitol, vă spun că, în acest roman, Raluca a creionat scene de un erotism delicios, nescpecific ei, dar descrise într-un mod desăvârșit. Și tot în această carte, autoarea m-a dus în extrema cealaltă, făcându-mă să mă îngrozesc și să mă infior la una dintre scenele din final, o scenă a răzbunării, de o brutalitate greu de închipuit. Cele două scene au reprezentat surpriza acestei minunate povești. De la început până la sfârșit, ador cartea aceasta și ofer din suflet maximul de puncte.

Acum ți-e inima rănită, Lisandre. Uneori, este mai bine să suferim din dragoste decât să nu cunoaștem deloc ce înseamnă iubirea.

🔥 CUMPĂRĂ CARTEA NESTEMATA PIERDUTĂ CU REDUCERE DE PE:

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022
Titlu: Nestemata Pierdută
Autor: Raluca Butnariu
An apariție : 2021
Editura: LIBREX
Nr. Pagini: 551
Limba: Română
Gen Literar: Romance
Nota recenzorului: 10 / 10
Vizualizari recenzie: 1287

Alte recenzii de la Raluca Butnariu :

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Perfecți” de Cecelia Ahern

Recenzie ”Perfecți” de Cecelia Ahern

Celestine North, perfectă printre Defecți... Celestine North este acum fugară, dar toată lumea o privește ca pe o eroină. Celestine este cea mai Defectă și cea mai însemnată persoană din toată țara, dar e un exemplu. Nimeni nu a făcut ce a reușit ea să facă față de...

Recenzie ”Defecți” de Cecelia Ahern

Recenzie ”Defecți” de Cecelia Ahern

Defecți într-o lume Defectă Celestine North este o tânără care trăiește într-o țară defectă și crudă. În lumea lor, greșelile, păcatele, minciunile și închipuitele trădări aduse statului sunt pedepsite crunt. Ghilda este cea care dă sentințele, iar din Ghildă face...

Recenzie „Pericol la petrecere!”

Recenzie „Pericol la petrecere!”

La insistențele fiicei, care a văzut-o într-o librărie, am cumpărat și altă carte din seria Pericol. Ei i-a plăcut foarte mult, mie mi s-a părut mai slabă decât prima parte. Îmi place culoarea locală (stilul oltenesc de a vorbi al unor personaje, referirile la Therme,...

0 0 votes
Article Rating
Diana Mîndrilă este redactor Booknation.ro de 405 zile și a scris până acum 50 articole. Se află pe poziția 16 din 54 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Diana Mîndrilă aici. Diana Mîndrilă are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Iubesc să citesc, să explorez infinitatea de lumi noi ce îmi descoperă cărțile, să vorbesc și să scriu despre ele. Visez să îmi tapetez pereții cu rafturi pline de cărți și ador cafeaua și ciocolata cu lichior. Cam asta mi-s!
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments