Am fost relativ sceptică (și prin relativ sceptică vreau să spun foarte sceptică) în legătură cu această carte, pentru că e scrisă de producătoarea serialului Girls, serial pe care nu îl pot suporta sub nicio formă.
Începutul cărții a fost categoric excepțional. Lena Dunham a concentrat în câteva fraze probleme cu care majoritatea adolescentelor se confruntă, motiv pentru care fiecare dintre noi se regăsește cu ușurință în aceste rânduri.
“AM 20 DE ANI și mă urăsc. Părul, fața, linia convexă a mijlocului meu. Vocea care îmi iese din corp nesigură si tremurătoare și poemele care ies sentimentale, aproape plângacioase. Felul în care părinții mei, când vorbesc cu mine, folosesc un ton doar puțin mai ridicat decât atunci când vorbesc cu sora mea, de parca aș fi vreun funcționar public care tocmai a cedat nervos și care, dacă îl mai stresezi puțin, ar putea să-i arunce in aer pe ostaticii pe care îi are legați in beci. ”
Citeam pagină după pagină, regăsindu-mă în fiecare capitol și trăind senzații de deja-vu. Maniera în care este scrisă cartea este una degajată, astfel încât Nu genul ăla de fată reprezintă o lectură fresh și plăcută. Structurarea romanului iarăși a fost deosebită. N
umele fiecărui capitol constituie…un capitol din viața fiecărei femei, de la iubire la dietă, de la prietenie la fugitul de acasă. Mă bucur enorm că romanul nu seamănă deloc cu ideea pe care se bazează serialul Girls, aș fi fost extrem de dezamăgită dacă ar fi fost așa, deoarece serialul mi se pare tare pueril, încă nu îi pot construi o schemă logică și nici un sens.
“The end never comes when you think it will. It’s always ten steps past the worst moment, then a weird turn to the left.”
Pentru mine, Lena Dunham este cu siguranță vocea tuturor generațiilor, iar Nu genul ăla de fată este un registru de lecții de viață, o poveste scrisă cu mult umor, duioșie, scrisă cu sinceritatea și puritatea copilului care se descoperă pe sine, devenind, încet-încet, adult. Nu genul ăla de fată e aleea pe care orice tânără trebuie să o străbată cu scopul de a ajunge la destinația finală, și de a devini femeie, o alee pavată cu umor, limbaj ușor licențios, și adevăruri dure.
Alte recenzii de la Lena Dunham:
