Tamura i-a spus odată că femeile trebuie să se obişnuiască să aştepte.(pag.327)
O fată ca tine, a doua carte a scriitoarei Maureen Lindley, spune povestea unui destin pendulând inevitabil între două lumi: americană şi japoneză.
Simpatica Satomi Baker, pe care o cunoaştem la vârsta dulce-amară a adolescenţei, evoluează pe scena plăsmuită de un regizor care îşi “trădează” destul de repede originea – britanică.
Din debut, din stilul replicilor, din preocupările majore şi din corpul în sine al textului, un cititor pasionat şi vigilent va intui rapid, (chiar primele pagini), că universul din O fată ca tine nu este creat de un autor japonez.
1939, Angelina, un orăşel de pe coasta Californiei.
Satomi Baker, în vârstă de 14 ani, fiica lui Aaron Baker şi a Tamurei, îşi încheie ziua de şcoală cu obişnuitele răzvrătiri: ignoră ostilităţile şi grosolăniile, sfidează băieţii şi regulile, face uz de carisma feminină de care începe deja să fie conştientă.
Lily Morton, prietena din copilărie ( şi singura, de altfel) este prima verigă în evoluţia lui Satomi. Conştientă că îi place să o tachineze şi chiar să o rănească, simţind rivalitatea care nu ocoleşte prietenia, Satomi reuşeşte totuşi să aprecieze stilul direct al lui Lily, care este (sau îşi doreşte să fie) confirmarea sincerităţii.
Pentru fiica americanului Aaron şi al japonezei Tamura lucrurile par să fi fost mereu dificile.
Mai întâi, destinul i-a fost abătut de la un curs firesc de vehemenţa bunicilor: părinţii Tamurei şi ai lui Aaron se împotrivesc dragostei lor, aşa că sunt nevoiţi să pornească pe drumul propriei familii complet singuri.
Această relaţie sacră şi binecuvântată, dintre părinţi şi copii, nu se va mai reface niciodată, iar cea dintre bunici şi nepoţi nici nu ia fiinţă.
Apoi, Angelina, un orăşel în aşa-zis-ul leagăn al democraţiei, America, are totuşi regulile lui.
Între ele se numără rigiditatea şi reticenţa oamenilor, o toleranţă scăzută şi, bineînţeles, propagarea rapidă a conflictelor.
În ciuda faptului că este abia un copil făcând primii paşi spre adolescenţă, Satomi este curajoasă şi perspicace.
Cu inteligenţă şi profunzime, cu preocupări şi reflecţii deja alimentate de oarecare maturitate, ea are câteva schiţe clare ale vieţii sale.
Ştie că în Angelina sunt cel mult toleraţi, că mama ei şi-a făcut un altar din soţul ales, că tatăl a fost dezamăgit de faptul că nu a venit pe lume băiat.
Testează carisma feminină în terenul băieţilor, se observă pe sine în faţa lor, îşi proiectează ambiţios viitorul, citind şi dorindu-şi să înţeleagă cât mai mult lumea.
Dar, aşa cum va avea de aflat din implacabile teste ale vieţii, adesea nemulţumirile din universul copilăriei se dovedesc a fi dintre cei mai blânzi dascăli.
Suntem deja în preajma evenimentelor de la Pearl Harbour, aşa că lucrurile capătă dimensiuni halucinante.
Înrolat voluntar dintr-o raţiune stupidă, într-un conflict şi mai stupid, tatăl lui Satomi moare, deschizând uşa către dezastrul care le va matura viaţa ei şi mamei sale.
De aici realitatea începe să se depărteze exponenţial de reperele unei vieţi normale: urmează izolarea în propria casă, sufocarea sub povara suferinţei, universul năruit al copilăriei, ingratitudinea oraşului, lagărul, mizeria, umilinţa, noi pierderi zguduitoare şi episoade tragic ale istoriei ( Hiroshima şi Nagasaki).
Dacă mai au loc prietenia, bunătatea, dragostea…viaţa, în tabloul dezastrului? Asta rămâne să aflaţi, desigur, citind, O fată ca tine.
NOTĂ: 8,5 / 10
Alte recenzii de la Maureen Lindley:
