O pereche criminală este o carte apărută anul acesta la editura Librex, scrisă ca şi colaborare a autoarelor Lexi B. Newman şi Davine M. Vesco.
Cartea ne spune povestea Carolinei, o tânără de douăzeci şi unu de ani,ce ajunge la închisoare deoarece îşi ucide tatăl vitreg, când acesta încearcă să o violeze. De acolo, ea este salvată de misteriosul Simon, ce o duce într-un loc secret, unde va locui alături de alţi criminali, pe care el i-a salvat de la aceeaşi soartă, dar cu poveşti de viaţă şi caractere diferite.
Cei cinci membrii ai bandei lui Simon, Carolina, Jace, Lara, Arthur şi Mark, ucid într-un mod silenţios, persoanele de pe lista neagră a acestuia, ajutându-l să le elimine şi să îşi ducă la bun sfârşit planul de a-i distruge pe cei ce i-au făcut rău.
Jace – 80 de crime la activ.
Arthur – 26 de crime la activ.
Mark – 20 de crime la activ.
Lara – 15 crime la activ.
Carolina – 1 crimă la activ.
Pe parcursul întregii cărţi, personajele sunt structurate pe cupluri, Lara şi Arthur, Carolina şi Jace, iar pe la final, Mark îşi întâlneşte şi el aleasa, o tânără rusoaică, Tanya.
Romanul scris de cele două autoare românce se focusează mult pe relatia dintre Jace şi Carolina, dar având grijă să ne povestească, din perspectiva lui Carol, despre fiecare în parte.
Pot spune, cât se poate de sincer, că finalul este total neaşteptat, cu multe surprize şi dezvăluiri picante.
Despre această carte nu pot să spun că a fost printre preferatele mele. Am citit-o destul de greu, dar nu pentru că nu îmi trezea interesul, ci deoarece mi se parea că tachinarile dintre Jace şi Carol erau duse la extrem. La început, mi se parea amuzant, dar pe capitol ce trecea, parcă ajungeam să mă satur de acele glume ce erau prea mult.
Sunt convinsă că sunt persoane care s-au amuzat, dar eu pur şi simplu nu am putut să le gust toate glumele, să râd la ele… Un motiv ar fi că eu sunt genul de persoană care ar prefera o poveste ceva mai romantică, decât să citească cum două persoane îşi bat joc una de alta non-stop.
Insă la final, cele două scriitoare au grjă să ne explice motivul acestor glume exagerate, iar totul devine mai clar şicu mai mult sens.
Un alt lucru care m-a enervat destul de tare a fost faptul că personajul principal, Carol, spunea ceva, dar facea opusul. Cel mai bun exemplu, dar şi cel mai des întâlnit, este faptul că îşi spunea că nu o să îl mai lase pe Jace să o controleze, apoi el apare, o atinge un pic, iar ea devine ca o bucată de lut în mâinile unui olar.
Pe scurt, cartea are părţi bune şi părţi rele, ca oricare altă carte, fiind imposibil să placă tuturor, dar aş putea să o recomand oricui, deoarece au fost momente în care chiar mă bucuram că am ales să o cumpar, să o citesc şi, mai ales, să nu mă las influenţată de dorinţa de a o abandona, reuşind astfel să o termin şi să înteleg adevarul din spatele reacţiilor pe care eu nu le agream.
Alte recenzii de la Lexi B. Newman:
