„O să-mi mănânce pisica ochii?” de Caitlin Doughty este o carte amuzanto-științifică despre „viața neștiută” a cadavrelor. Este o carte de non-ficțiune scrisă de o antreprenoare de pompe funebre din America, care este totodată și blogger și YouTuber cu o doză incredibilă de umor.
Zic incredibilă deoarece munca ei de zi cu zi se petrece printre morți și moarte
Cu toate că dintre noi, probabil cei mai mulți privesc decesul ca pe ceva trist, un subiect aproape tabu până și în ziua de azi, autoarea cărții privește moartea ca pe ceva natural. Ceva de care nu ar trebui să ne temem. Ba din contra, un subiect despre care am putea face și un pic de haz de necaz.
Toate ca toate, nu știu voi, dar eu nu cred că e exagerat să privești moartea cu naturalețe. Și să dorești să afli mai multe curiozități despre acest proces de care nimeni nu e scutit. Adică, fiți atenți, copiii sunt foarte curioși și pun tot felul de întrebări. Chiar și despre moarte și despre persoanele care au murit sau mor în jurul lor. Și nu îi blamează nimeni.
Bine, mai sunt adulți care le închid gura, mai ales la noi, și le spun că nu e de bun simț sau prea amuzant să vorbească sau să se intereseze despre înmormântări și persoane decedate. Dar acei adulți sunt ei înșiși închiși la minte și nu vor să se îngrozească gândindu-se încă de pe acum la ce ar presupune propria trecere în neființă. Sau la ce anume ar putea duce în cazul lor la asta.
În cazul volumului „O să-mi mănânce pisica ochii?”, chiar cei mici sunt scânteia de la care a pornit de fapt ideea scrierii
Ei au fost micii curioși sau micii reporteri care au determinat-o pe autoare să scrie o asemenea carte ca să le răspundă în scris și mai pe larg despre curiozitățile lor.
Și așa cum spune și ea, unele întrebări sunt moderne, de actualitate. Dar alte întrebări sunt puse de oameni încă din timpuri străvechi și sunt la fel de dorite a fi explicate și în zilele noastre.
Personal, mi-a plăcut foarte mult cartea. Am adorat-o! Iar ilustrațiile din ea, care însoțesc aproape fiecare capitol, sunt mortal de delicioase. Așadar, felicitări și celei care le-a creat – Dianné Ruz.
Un mic sau mare inconvenient pentru unii ar fi dimensiunea fontului. M-aș fi așteptat ca o carte destul de mare ca dimensiuni să aibă și un scris lejer, ușor de citit, care să nu dea bătăi de cap într-o zi cu mai puțină lumină. Nici să te oblige să îți pui ochelarii de citit.
Pentru mine nu a fost o problemă atât de gravă. Însă pentru mama mea, care a răsfoit și ea cartea, și care da, poartă de obicei ochelari atunci când citește, a fost mai dificil. Dar trecem peste asta.
Eu recomand cartea și nu doar pentru că abordează subiecte macabre(care personal mă atrag)
Ci și pentru naturalețea și transparența cu care răspunde autoarea întrebărilor mari și mici, așa cum sunt denumite în subtitlu – „Răspunsuri la întrebări mari și mici despre moarte”.
Sinceră să fiu, îmi doream cartea asta de mult timp. Am salvat mai multe postări pe Instagram care o aveau ca subiect și am zis că trebuie să ajung și eu la ea într-o zi. Dar înainte să îmi dau seama că e vorba în mare despre moarte, m-a atras titlul ei și coperta. Dacă nu reacționez eu când e vorba de pisici, atunci cine?
Așa că, atunci când a ajuns în sfârșit la mine în bibiotecă, nu am mai lăsat-o să aștepte și am sărit imediat pe ea. Iar detaliile și informațiile regăsite în răspunsurile date de autoare, care este și specialist în domeniu, m-au fascinat. Am aflat multe lucruri despre care nu știam și pe care le pot considera acumulate la cultura mea generală acum. Datorită volumului de știință și trivia, am căutat pe net despre tot felul de lucruri pe care altfel nu aș fi avut cum să le cercetez din proprie inițiativă.
Mă consider câștigată în urma lecturării acestei scrieri pline de umor, dar și de informații noi
M-a amuzat de cele mai multe ori. Dar totul este real în cuvintele citite și mi-a făcut lumină ca să zic așa legat de întrebări proprii referitoare la moarte și morți, incinerare, înhumare, mituri și grozăvenii macabre.
Cele 35 de întrebări despre moarte au răspunsuri dintre cele mai neobișnuite, pline de haz, dar serioase în egală măsură. Ghidul „O să-mi mănânce pisica ochii?” de Caitlin Doughty este unul relaxat, dar foarte concis și pe subiect, unde știința, dar și istoria se împacă foarte bine. Totuși, probabil nu va fi primit la fel de bine de persoanele tradiționaliste, cu mintea închisă. De cei care consideră moartea un subiect grav sau care se duc imediat cu gândul la filme de groază când amintești de asta.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Caitlin Doughty:
