De-a lungul timpul am observat că cele mai frumoase conversații care îmi lasă urme plăcute pe suflet sunt cele pline de sinceritate, deschidere și vulnerabilitate. Îmi plac discuțiile autentice în care sufletul omului este lăsat la vedere cu frumusețile și imperfecțiunile lui.
Mai sunt persoane pe aici care simt la fel? ☺
Prin acest aspect m-a câștigat și cartea Obsesia de Helene – N.
Descoperim între pagini o fetiță care se luptă cu probleme de greutate, care s-ar ascunde de toată lumea din jur, dar care își lasă la vedere sufletul față de cititori, cu toate durerile, neliniștilele și dorințele lui cele mai ascunse.
Esmay, Ewan Kayson, Luke, Kevin sunt personajele care dinamizează acțiunea și tensiunea din firul narațiunii.
În toată neliniștea eroinei, sufletul ei tăinuiește dorința de a fi iubită. Caută acceptarea și căldura unei îmbrățișări, gustul buzelor omului iubit, înțelegerea din discuțiile târzii în noapte. Își face iluzii, speră, visează ca orice om care încearcă să savureze și plăcerile vieții. O inimă pe care tristețea încearcă să o ofilească, iar visarea îi dă putere să mai lupte o zi. Un chip care ascunde gingășie, sensibilitate și feminitate uitată.
“Ochii neajutoraţi ai lui Esmay mi-au străpuns inima şi mi-au făcut-o bucăţi. Mi-a părut atât de rău pentru ea..”(pag. 32)
Se simte neînțeleasă de prieteni, de colegi, rude și ajunge într-o zi să simtă chiar că nu se mai integrează nici în propria familie.
“Nu ştiu în ce moment s-a schimbat situaţia din familia noastră. Însă, ultimii ani m-au convins că această comunicare inexistentă ne-a afectat pe toţi. Părul lucios şi negru al tatălui meu şi-a pierdut din strălucire, iar firele albe îi sunt şi mai evidente acum. Ridurile din jurul ochilor sunt mult mai proeminente, iar acel entuziasm din glas i-a dispărut complet. Fratele meu, Luke, s-a transformat într-un depravat egoist, iar eu am ajuns să mănânc până la epuizare.” (pag. 43)
Deși tânjește după iubire, după atenția unui băiat, iar când primește un gest de romantism neîncrederea o face să simtă că nu îl merită, că nu este pentru ea.
“La fel cum nici eu voi înţelege vreodată cum un băiat ca el a ajuns să vorbească tocmai cu o fată ca mine, să își petreacă timpul cu ea și să îi mai fie și cel mai bun prieten.” (pag. 49)
Mâncarea devine o alinare, o compensare a comportamentelor celor din jur, o urmă de speranță când totul pare negru.
În a doua jumătate a cărții, eroina iubește și este iubită, simte fiorii dragostei, căldura iubirii, brațele omului iubit în jurul ei.
“Degetele lui Ewan îmi mângâie obrazul cu mişcări blânde şi apoi mi-l cuprinde în palma sa. Cu cealaltă mână liberă îşi croieşte drum pe spatele meu şi apoi mă strânge în braţe cu delicateţe, trăgându-mă uşor spre el.”(pag.136)
Dacă vor fi aceste stări o realitate sau o fantezie într-un vis veți afla descoperind povestea dintre file.
Cartea este structurată în 17 capitole și o parte de mulțumiri, iar la final se dezvăluie faptul că a fost scrisă pe parcursul a șase ani. Mă bucur că într-un final a văzut culoarea tiparului și a luat viață această poveste care poate aduce valoare și înțelegere în inimile cititorilor.
Deși este o carte care are ca personaj principal o persoană cu probleme de greutate, o recomand tuturor iubitorilor de lectură. Sigur aveți în jurul vostru sau ați întâlnit măcar o dată o persoană care duce o astfel de luptă. Lecturând cartea veți putea înțelege mai bine războiul din interiorul lor și poate la un moment dat veți putea oferi o vorbă încurajatoare care se va tranforma într-o speranță pentru un suflet în căutarea unei mângâieri prin cuvinte.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE www.nhelene.com
Alte recenzii de la Helene-N:
