Am început să citesc Octopussy cu o oarecare notă de scepticism, având câteva semne de îndoială în legătură cu autenticitatea romanului.
Pe parcursul lecturii, interesul meu a crescut brusc, simțind că fiecare pagină își lasă în mod remarcabil amprenta pe sufletul meu. Mi s-a părut de-a dreptul interesant faptul că, deși acțiunea se petrece în Micul Paris, autoarea a ales nume străine pentru personaje.
Odată ce creștem, lucrurile pe care le priveam cu fascinație ca adolescenți sau copii se schimbă și le vedem exact așa cum sunt, reale și uneori dureroase.
Faptul că Hyena este o fostă pacientă a unui spital și a fost despărțită de sora sa la o vârstă fragedă, m-a determinat să îmi pun din ce în ce mai multe întrebări. Și, când eram aproape sigură că am găsit răspunsurile, ia ghiciți! Cristina a schimbat întrebările.
Protagonistele, Becks și Hyena, au 14 ani, fumează, beau, merg în cluburi, acțiunii ce i-ar face pe părinții mai stricți și pudici să-și încuie fetele în casă.
Am auzit oameni care au afirmat că se simt dezgustați de cartea Cristinei. Ei bine, Octopussy nu m-a dezgustat și șocat absolut deloc; poate m-am simțit ușor intrigată la anumite scene, dar cred sincer că autoarea a reușit într-un mod impecabil să creioneze o frescă a realității și să scrie un roman dur, dar adevărat.
Nu contează cu câți oameni te înconjori, cât de mult vorbești cu ei, socializezi, le asculți problemele și poate încerci să povestești ceva despre tine – la finalul zilei, tot singur ești, doar tu cu tine. Chiar și atunci când prietenii tăi îți sunt alături, tot degeaba pare. Am fost făcuți să nu putem împărți universul din mintea noastră. Sau dacă alții au reușit, gemenele nu vor reuși niciodată, nici măcar una cu cealaltă.
Unul dintre lucrurile pe care le consider demne de admirat a fost subiectul bolii pe care Cristina a abordat-o în paginile cărții ei, boală care a conferit romanului o notă diferită de ceea ce am citit până acum. De asemenea, autoarea a creat o legătură destul de puternică între cititor și personaj și prin faptul că Octopussy îmbină două limbi, româna și engleza.
Octopussy este o lectură ușoară, diferită de tot ceea ce am citit până acum (diferit în sensul bun, firește!), presărată pe alocuri cu secvențe amuzante. Deși mie mi-a plăcut, nu recomand acest roman persoanelor pudice, deoarece Cristina folosește un limbaj necenzurat, care poate fi deranjant pentru unii.
De altfel, dacă ești pudic și cu toate acestea vrei să citești Octopussy, dă pe modul open-minded, ia-ți o ceașcă de ceai și savureaz-o alături de cuvintele Cristinei Boncea.
Alte recenzii de la Cristina Boncea:
